Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)

Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)
Kudika
20 Mai 2010

Chick-flick, sabloane si splendoare imagistica. Cand am intrat in sala Cinema Pro-ului pentru vizionarea “Scrisorilor catre Julieta”, pe-acestea trei le marcasem din oficiu cu “vazut” pe-o lista imaginara de ingrediente tipic Hollywood-iene. Credeam ca ghicisem deja notele de baza – si nu ma inselam, doar le flatam cu o importanta exagerata. La fel, era de asteptat ca Vanessa Redgrave isi va proiecta experienta si talentul, ascutite de-a lungul celor peste 50 de ani de cariera, asupra unui scenariu dulceag – inca un fapt de care nu ma indoiam – si ca il va ancora in realism. Sau, cel putin, ca prezenta venerabilei le va pune bete-n roate criticilor care abia asteptau sa-l desfiinteze doar pe criteriul asta.

Nu, “Letters to Juliet” nu e croit pentru spectatorii pragmatici, cinici sau impatimiti ai puzzle-urilor psihologice – pe mine insa, in ciuda tuturor micilor carcoteli care vor intina un pic si cronica asta predominant POZITIVA, peisajele, personajele si povestea lor deopotriva, asa desprinse dintr-un vis si idealiste cum sunt ele, m-au cucerit. Si eu chiar nu sunt nici naiva si nici aeriana, nici nu imi misuna fluturi prin stomac si nici nu cred in finaluri fericite. Cu toate astea, “Letters to Juliet” m-a facut brusc constienta de o coarda sensibila din constructia mea feminina, una care va asigur ca va vibra din plin in fiecare dintre voi, chit ca v-o propuneti sau nu. Din 21 mai, distribuit de Media Pro in cinematografe.

Realizat de Ioanina

Chiar si mexicanul Bernal, intr-un rol secundar insa executat la perfectie (si in trei limbi distincte!), are mai mult succes in a ne retine atentia. Intruchipandu-l pe Victor, logodnicul egocentric care nu incearca indeajuns sa ii acorde timp lui Sophie, Gael face echilibristica pe o muchie de cutit montata impotriva lui, si totusi evita sa ne apara antipatic. In schimb, privirea lui pierduta si efortul, minim dar vizibil, de a o integra pe Sophie in viata lui, ne da de-nteles ca, daca temperamentul lui coleric ii distruge intr-adevar relatia, nu sta in puterile lui sa isi plieze firea dupa cum bate vantul prin inima lui Sophie. Si nu i-o putem lua in nume rau. Dimpotriva, ne pomenim ca empatizam cu Victor mai mult decat cu Charlie, eroul care trebuie sa castige inima frumoasei lui eroine. Desigur, acest progres al evenimentelor il ghicim doar noi, spectatori veterani ai filmelor siropoase de gen - noi, si Claire. Nu incape indoiala: fara Redgrave, productia ar fi doar mediocra spre buna. Insa rolul ei de bunicuta atinsa de Cupidon, indrazneala de a-si incerca norocul chiar riscand o dezamagire, sclipirea din ochii ei strengari si zambetul feciorelnic cu care pareaza avansurile "falsilor" Lorenzo intalniti pe drum - tot "inventarul" acestui arsenal demn de un mare actor merita apreciat si degustat in imbucaturi de ecran mare.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri