Premiera palida: un horror bolnavior de la maestrul Dario Argento

Daca te numeri printre fanii inraiti ai horror-ului, ca gen, nu se poate sa nu fi auzit de “Suspiria” sau de mai recentul “La terza madre”, ultimul din trilogia desfasurata lent pe parcursul a mai bine de 30 de ani; daca ai apucat sa si vezi unul din filmele regizate si-n mare parte scrise de Argento, vei intelege acum de ce vestea patrunderii noului sau “Giallo” in cinematografele noastre m-a buimacit, si poate vei empatiza. Panoul decizional care a dat lumina verde acestei idei cel putin bizare trebuie sa fi fost fie atins de un idealism mescalinic fie orbit de numele lui Adrien Brody de pe afis. In orice caz, nu stiu ce sondaj de opinie ar fi putut justifica prezenta unui horror atat de atipic pe marile noastre ecrane, insa intampin cu toata bunavointa greseala de calcul – macar si pentru sansa de a ma pronunta pe marginea unei perioade atrofice din cariera unuia dintre Marii Cineasti contemporani.

Realizat de Ioanina

In orasul italienesc Torino, o serie de crime aduc pe masa de-autopsie numai tinere straine, evident frumoase, dupa litera legii care guverneaza genul horror. Din punctul de vedere al unei cliente fidele a companiilor de taxi, victimile ucigasului in serie, destinate unei morti in chinuri groaznice, isi merita soarta – toata lumea stie ca nu intri in primul taxi de pe strada, ci suni la centraliste si comanzi unul autorizat, asigurandu-te totodata ca s-a inregistrat undeva calatoria! Iar sa urci intr-o masina condusa de-un sofer care-si ascunde fata se cheama ca ti-o cauti cu lumanarea. Desigur, realismul situatiilor nu face parte din lista de trademark-uri din universul Argento-esc, asadar nu voi insista. V-as sfatui doar ca la vizionare sa treceti nu doar telefoanele pe silentios, ci si spiritul critic.

Vizionare placuta

---

Kudika
3 Iunie 2010

Echipa Kudika