Premiera palida: un horror bolnavior de la maestrul Dario Argento

Daca te numeri printre fanii inraiti ai horror-ului, ca gen, nu se poate sa nu fi auzit de “Suspiria” sau de mai recentul “La terza madre”, ultimul din trilogia desfasurata lent pe parcursul a mai bine de 30 de ani; daca ai apucat sa si vezi unul din filmele regizate si-n mare parte scrise de Argento, vei intelege acum de ce vestea patrunderii noului sau “Giallo” in cinematografele noastre m-a buimacit, si poate vei empatiza. Panoul decizional care a dat lumina verde acestei idei cel putin bizare trebuie sa fi fost fie atins de un idealism mescalinic fie orbit de numele lui Adrien Brody de pe afis. In orice caz, nu stiu ce sondaj de opinie ar fi putut justifica prezenta unui horror atat de atipic pe marile noastre ecrane, insa intampin cu toata bunavointa greseala de calcul – macar si pentru sansa de a ma pronunta pe marginea unei perioade atrofice din cariera unuia dintre Marii Cineasti contemporani.

Realizat de Ioanina

Ca atare, nu-i chiar o surpriza ca horror-ul gandit de ei ca un tribut pentru Argento s-a soldat cu un recul nefericit si un film de calitate B, pe care nici insusi idolul lor, acceptand scaunul regizoral, nu l-a putut carmui spre mal. Problema e ca nici nu pare sa se fi straduit, macar de ochii lumii. Scenaristii se inspirau din “manualul” de stil pe care maestrul insusi l-a perfectat, de-a lungul unei cariere de 40 de ani, insa Argento isi neglijeaza propriul aport, acele elemente deloc subtile care ii caracterizeaza capodoperele din antologie.

Vizionare placuta

---

Kudika
3 Iunie 2010

Echipa Kudika