Premiera palida: un horror bolnavior de la maestrul Dario Argento

Daca te numeri printre fanii inraiti ai horror-ului, ca gen, nu se poate sa nu fi auzit de “Suspiria” sau de mai recentul “La terza madre”, ultimul din trilogia desfasurata lent pe parcursul a mai bine de 30 de ani; daca ai apucat sa si vezi unul din filmele regizate si-n mare parte scrise de Argento, vei intelege acum de ce vestea patrunderii noului sau “Giallo” in cinematografele noastre m-a buimacit, si poate vei empatiza. Panoul decizional care a dat lumina verde acestei idei cel putin bizare trebuie sa fi fost fie atins de un idealism mescalinic fie orbit de numele lui Adrien Brody de pe afis. In orice caz, nu stiu ce sondaj de opinie ar fi putut justifica prezenta unui horror atat de atipic pe marile noastre ecrane, insa intampin cu toata bunavointa greseala de calcul – macar si pentru sansa de a ma pronunta pe marginea unei perioade atrofice din cariera unuia dintre Marii Cineasti contemporani.

Realizat de Ioanina

Dar, aflat in plin sezon de vanatoare, scenariul nu-l inzestreaza cu un miros fin, iar urmarirea prazii se rezuma la cateva replici de efect si prea putine manevre istete. Oricat de fascinante ar fi – si sunt! – sprancenele lui Brody, sentimentalismul exteriorizat de ele, impreuna cu povestea traumei din copilarie pe care o emite fara subtilitate sau aparenta vrunei retineri, suna fals, confectionate doar de dragul garnisirii liniei narative principale. In timp ce el e excesiv de dornic sa-si dea cartile pe fata, sa-si creioneze cat mai grabnic personalitatea din tuse grosolane...

---

Kudika
3 Iunie 2010

Echipa Kudika