Premiera palida: un horror bolnavior de la maestrul Dario Argento

Daca te numeri printre fanii inraiti ai horror-ului, ca gen, nu se poate sa nu fi auzit de “Suspiria” sau de mai recentul “La terza madre”, ultimul din trilogia desfasurata lent pe parcursul a mai bine de 30 de ani; daca ai apucat sa si vezi unul din filmele regizate si-n mare parte scrise de Argento, vei intelege acum de ce vestea patrunderii noului sau “Giallo” in cinematografele noastre m-a buimacit, si poate vei empatiza. Panoul decizional care a dat lumina verde acestei idei cel putin bizare trebuie sa fi fost fie atins de un idealism mescalinic fie orbit de numele lui Adrien Brody de pe afis. In orice caz, nu stiu ce sondaj de opinie ar fi putut justifica prezenta unui horror atat de atipic pe marile noastre ecrane, insa intampin cu toata bunavointa greseala de calcul – macar si pentru sansa de a ma pronunta pe marginea unei perioade atrofice din cariera unuia dintre Marii Cineasti contemporani.

Realizat de Ioanina

Ca cea mai noua realizare a unui asemenea auteur va rula in aceeasi dimensiune spatio-temporala alaturi de “Nightmare on Elm Street” este un fapt de-o ironie delicioasa care, da, ridica niste sprancene in randul cunoscatorilor: ne intrebam cat de brutala – si costisitoare – va fi trezirea la realitate pentru curajosul care a investit cu incredere naiva in capacitatea publicului roman de a se entuziasma la vederea unui Argento in program. Si, totusi, iata-ma ca intru in joc cu veselie, sperand doar cu jumatate de inima ca “Giallo”, tradus pretentios “Cod galben de crima”, va prinde.

Vizionare placuta

---

Kudika
3 Iunie 2010

Echipa Kudika