Premiera palida: un horror bolnavior de la maestrul Dario Argento

Daca te numeri printre fanii inraiti ai horror-ului, ca gen, nu se poate sa nu fi auzit de “Suspiria” sau de mai recentul “La terza madre”, ultimul din trilogia desfasurata lent pe parcursul a mai bine de 30 de ani; daca ai apucat sa si vezi unul din filmele regizate si-n mare parte scrise de Argento, vei intelege acum de ce vestea patrunderii noului sau “Giallo” in cinematografele noastre m-a buimacit, si poate vei empatiza. Panoul decizional care a dat lumina verde acestei idei cel putin bizare trebuie sa fi fost fie atins de un idealism mescalinic fie orbit de numele lui Adrien Brody de pe afis. In orice caz, nu stiu ce sondaj de opinie ar fi putut justifica prezenta unui horror atat de atipic pe marile noastre ecrane, insa intampin cu toata bunavointa greseala de calcul – macar si pentru sansa de a ma pronunta pe marginea unei perioade atrofice din cariera unuia dintre Marii Cineasti contemporani.

Realizat de Ioanina

Cealalta jumatate de cord se menajeaza pastrand o atitudine mai realista – cu atat mai mult cu cat “Giallo” a fost capacit de critici, in unanimitate dezamagiti de lipsurile batatoare la ochi in materie de poveste si executie deopotriva. Nici Argento insusi nu s-a aratat multumit de rezultat, deziluzia sa facandu-se remarcata prin absenta regizorului de la primele expuneri ale produsului finit care a luat degraba calea circuitului de festivale. Un indiciu graitor care poate il scuteste cu totul pe Argento de la ponoase este scriitura, semnata de scenaristii americani Jim Agnew si Sean Keller.

---

Kudika
3 Iunie 2010

Echipa Kudika