Fascinatia cineastilor fata de rotitele din mintea umana, si mai ales fata de acea una mai aiurita care strica tot sistemul, nu are de ce sa ne mire – artistul e, prin definitie, anormal, in cel mai bun sens cu putinta, ca atare subiectul preferat de el nu va fi regularitatea vietii. De fapt, care dintre noi ar prefera-o, normalitatea proiectata pe ecran, fata de exceptia si exceptionalul care rareori ne permit o ferastruica atat de patrunzatoare in intimitatea lor? Daca filmele de mai jos au ceva in comun, deci, firul conector care circula prin toate este sindromul, tulburarea sau complexul – toate acele ciudatenii umane pe care nu ni le-am dori prin preajma, dar care ne starnesc curiozitatea voyeur-istica.
Realizat de Ioanina
1. Sindromul Bonnie si Clyde (hibristofilie): Multe filme americane au in prim-plan starea raufacatorului incarcerat, alinata de intretinerea unei corespondente cu femei din afara gardului ghimpat. Ele “sufera” de sindromul sus-numit, care le conditioneaza atractia de prezenta unei carisme aparte in obiectul afectiunii lor – mai exact, carisma tipului rau, periculos, degenerat. In “Buffalo ‘66” (1998), o dramedie scrisa si regizata de Vincent Gallo, el joaca rolul lui Billy, un fost detinut care o rapeste pe tanara Layla in ideea ca isi va impresiona parintii cu relatia sa. Insa Layla, atinsa si de alte complexe (mesianic, matern?), miscata si de o vulnerabilitate ascunsa in spatele bravadei lui, se indragosteste pe loc de reticentul Billy.