Setari Cookie-uri

10 tigle lipsa in filme nebune, nebune

Fascinatia cineastilor fata de rotitele din mintea umana, si mai ales fata de acea una mai aiurita care strica tot sistemul, nu are de ce sa ne mire – artistul e, prin definitie, anormal, in cel mai bun sens cu putinta, ca atare subiectul preferat de el nu va fi regularitatea vietii. De fapt, care dintre noi ar prefera-o, normalitatea proiectata pe ecran, fata de exceptia si exceptionalul care rareori ne permit o ferastruica atat de patrunzatoare in intimitatea lor? Daca filmele de mai jos au ceva in comun, deci, firul conector care circula prin toate este sindromul, tulburarea sau complexul – toate acele ciudatenii umane pe care nu ni le-am dori prin preajma, dar care ne starnesc curiozitatea voyeur-istica.

Realizat de Ioanina

8. Tulburarea maniaco-depresiva: Cand actorul Stephen Fry s-a hotarat sa dea cartile pe fata in dureros de sincerul documentar “The Secret Life of the Manic Depressive” (2006), am aflat despre bipolaritate ca e greu de diagnosticat, ca implica momente de extaz si, la polul opus, stari depresive acute, si ca aparitiile si disparitiile lui Robbie Williams din lumina reflectoarelor se datoreaza ei. Cu totii avem suisuri si coborasuri, insa maniaco-depresivii se-avanta si plonjeaza mai intens si mai abrupt, o inconstanta riscanta pentru ei si cei din jur deopotriva. In micul film indie “Manic” (2001), Chad este unul dintre tinerii tulburati aflati in grija psihiatrului interpretat de Don Cheadle – iata-l mai jos in faza depresiva, care deraiaza in auto-mutilare si violenta. “Mr. Jones” (1993) zugraveste afectiunea in culori mai vii, insistand pe faza maniaca a protagonistului, caruia Richard Gere ii imprima accente aproape clovnesti.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
1 Iulie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.