Saptamana care s-a incheiat ieri – in agenda mea, saptamana se scrie de joi pana miercuri, asa cum v-o “servesc” si voua cand va recomand evenimente – a fost una speciala pentru statusul Romaniei pe mapamondul muzical: am fost vizitati de doua trupe americane, una punk, alta post-punk. Diferentele dintre prima, faimoasa cu acte-n regula si semnata la o casa de discuri, si a doua, independenta si no-name, sunt ca de la cer la pamant, insa motivul pentru care o paralela se impune este acel “punk” care ti-ar da impresia ca sorgintea comuna ii leaga ombilical. Sa fie oare asa?
Realizat de Ioanina
Desi m-am incapatanat eu sa povestesc evenimentele in ordine cronologica, mai degraba decat sa urmez cronologia curentelor sau chiar pe-a celor doua trupe, acum trebuie spus in clar ca punk-ul si post-punk-ul nu se dueleaza pe o bucata de axa temporala ca oul si gaina: primii veniti la masa rockarelii furioase au fost punkerii. De la formele lui incipiente din primii ani ai ’70-lor, si pana la versiunea Green Day, evoluata spre comercial, punk-ul a insemnat un act de opozitie violent fata de autoritate si starea de fapt, manifestat prin versuri sfidatoare si un sound brut(al), vrut(-nevrut) non-melodios.