Data viitoare, raspunde chemarii Berlinului!

Intersectand vocabularul impresionant de bogat al melodiilor cu scurte viniete introductive (“am visat ca mama mea era Cleopatra” sau “un cantec feeric despre pesti”), solistul a relaxat atmosfera din Ark, care semana deja cu un spatiu de repetitii ad-hoc. Publicul, sedus de melodicitatea cand dulce, cand amaruie, ignora delimitarea scenei si chiar il interpela pe Brandon. Comunicarea se desfasura in ambele directii, intretinuta mai ales de cativa dintre compatriotii mei “binedispusi” – pe fond alcoolic. Ritmul jucaus al penultimului cantec, “Monkey Doo Doo” – pe care solistul l-a precedat printr-o imitatie fidela a sunetelor scoase de maimute – a inveselit “sezatoarea”, asa incat, chiar si fara actul al doilea, consideram deja seara reusita.

---