Setari Cookie-uri

Circuitul energiei la Liveland Festival

I s-a rezervat nu o scena, ci o arena, iar magicienii line-up-ului ii urzisera nume serioase pe afis. Noapte de noapte, de joi si pana sambata, coloanele Arenelor Romane aveau sa ia prin invaluire mai bine de-o duzina de trupe si sutele de fani aferenti lor, din peisajul muzical alternativ international. Si totusi, festivalul de muzica Liveland s-a dovedit a fi prea de nisa pentru publicul romanesc - razletii din public, cateva zeci, n-au coagulat, atmosfera s-a legat greu, invitatii, in mare parte, si-au recitatat poezia snur, ca la o repetitie generala. Sau poate a fost vina climatului, nu a populatiei: cand cerul a batut gongul dinaintea furtunii multi dintre spectatorii scontati s-au lepadat de trupa favorita de dragul unui acoperis deasupra capului.

In orice caz, desi calitatea muzicii ar fi asigurat, teoretic, un succes rasunator, cum impatimitii rock-ului, sau ai electro-ului alternativ nu au fost de gasit pe teatrul de-operatii, initiativa a esuat, si probabil va trece mult pana sa mai cuteze cineva sa investeasca in imprevizibilul public romanesc. Insa cei cativa care am fost prezenti am apreciat Liveland-ul la adevarata lui valoare, a ceea ce ar fi putut fi daca... Si ne-am simtit bine in prezenta talentatilor artisti care altundeva ar fi umplut arena, si ne-am prefacut ca nu le vedeam dezamagirea cand se uitau in zare, la randurile goale. A fost o vraja de care si noi, si ei, am tinut cu dintii pana ce-a iesit.

Realizat de Ioanina

Mono Jacks-ii, desi evident pe alte tonalitati si cu alta postura – mai serioso-rock-and-roll, fata de primii care se distingeau printr-o aparitie insolita, cu melon la bas si chipiuta la chitara – au re-editat momentul, in ceea ce priveste lipsa interactiunii cu publicul. Avea sa fie un laitmotiv al serii, acest tip de cantare à la repetitii, una dupa alta trupele incercand sa nu se lase demoralizate de putinii spectatori, facand abstractie de noi. Mono Jacks-ii au urzit un setlist in care s-au regasit si preferatele mele – “Superstitions”, “People Are Afraid”, “Maria”, “Looking for Answers” si cover-ul Maccabees "No Kind Words" – asadar nu am obiectii la capitolul muzica. Pe de alta parte, daca vroiam doar asa ceva, as fi putut sa indes acasa castile-n urechi...

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
24 Iunie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.