Circuitul energiei la Liveland Festival

I s-a rezervat nu o scena, ci o arena, iar magicienii line-up-ului ii urzisera nume serioase pe afis. Noapte de noapte, de joi si pana sambata, coloanele Arenelor Romane aveau sa ia prin invaluire mai bine de-o duzina de trupe si sutele de fani aferenti lor, din peisajul muzical alternativ international. Si totusi, festivalul de muzica Liveland s-a dovedit a fi prea de nisa pentru publicul romanesc - razletii din public, cateva zeci, n-au coagulat, atmosfera s-a legat greu, invitatii, in mare parte, si-au recitatat poezia snur, ca la o repetitie generala. Sau poate a fost vina climatului, nu a populatiei: cand cerul a batut gongul dinaintea furtunii multi dintre spectatorii scontati s-au lepadat de trupa favorita de dragul unui acoperis deasupra capului.

In orice caz, desi calitatea muzicii ar fi asigurat, teoretic, un succes rasunator, cum impatimitii rock-ului, sau ai electro-ului alternativ nu au fost de gasit pe teatrul de-operatii, initiativa a esuat, si probabil va trece mult pana sa mai cuteze cineva sa investeasca in imprevizibilul public romanesc. Insa cei cativa care am fost prezenti am apreciat Liveland-ul la adevarata lui valoare, a ceea ce ar fi putut fi daca... Si ne-am simtit bine in prezenta talentatilor artisti care altundeva ar fi umplut arena, si ne-am prefacut ca nu le vedeam dezamagirea cand se uitau in zare, la randurile goale. A fost o vraja de care si noi, si ei, am tinut cu dintii pana ce-a iesit.

Realizat de Ioanina

Laetitia Sadier, in schimb, fosta solista a post-rock-erilor de la Stereolab, m-a dezamagit crunt la capitolul muzica, desi maniera sa de-a-si apropia publicul a fost binevenita. Cantareata, inzestrata cu o voce extra-lumeasca si descinsa pe scena cu o chitara si atat, a laudat ceaiul bio incropit la unul din stand-uri, s-a plans – cu stil si explicatii impaciuitoare – de aparatele de fum care, intr-adevar nepotrivite in fundalul muzicii ei, ii distrageau atentia, s-a luat singura peste picior, si a povestit despre mai toate cantecele sale. Insa acestea (“Ceci est le coeur”, “Where Did I Go”, “Statues Can Bend’, “Becoming” etc.) se diferentiau prea putin, ca sound si versuri, de tentativele anxioase ale unei incepatoare cu voce tremuranda.

---

Kudika
24 Iunie 2010

Echipa Kudika