Setari Cookie-uri

Lansare de carte: Moartea lui Bunny Munro

O lansare mai putin conventionala, in caz ca nu esti la curent cu eforturile laudabile ale clubului Control de a-si stabili un nume printre focarele de cultura hip din Capitala. Aceasta a fost deci locatia aleasa de editura Polirom pentru evenimentul de vineri, 9 octombrie, cand s-a dat sfoara-n tara ca, la doar o luna dupa lansarea mondiala a romanului The Death of Bunny Munro, el devine disponibil si tradus in romana. Am fost acolo de la 21:00... pregatita pentru o ora de culturalizare in regim organizat, care s-a redus, in cele din urma, la jumatate dar experienta in sine, sau concentratul de experienta, a meritat drumul, in ciuda duratei neindestulatoare.

Pe australianul Nick Cave il stim, daca nu ca autor de proza si scenarii, cu siguranta ca solist al trupei Nick Cave and the Bad Seeds, care, de la infiintarea ei din 1984, si-a croit o reputatie solida ca unul dintre monstrii sacrii ai muzicii rock. Versurile lui Cave sunt intense, tulburatoare, intunecate si se leaga frecvent de teme ca “religia, moartea, dragostea, America si violenta” – iar cuvintele insiruite pe hartie in proza romanelor sale “And the Ass Saw the Angel” si, acum, “Moartea lui Bunny Munro”, ofera un schelet narativ complex acestor preocupari fundamentale. Accentul insa este pus in principal pe sex, autorul descriindu-si protagonistul ca un "maniac sexual".

Seara a inceput cu o serie de proiectii ale romancierului citind pasaje din cartea sa, un moment reusit care in orice alt decor decat un club de noapte ar fi dat inevitabil chix. Realizate in mod special de catre Nick pentru lansarea din 8 septembrie a “Mortii lui Bunny Munro”, clipurile beneficiau din plin de pe urma personalitatii de showman pe care autorul si-a construit-o pe parcursul celor 52 de ani de viata. Stilul mimicii si al gesticii lui, inconfundabil si fascinant, alaturi de inflexiunile unei voci parca mereu presate de un sentiment al urgentei mi-au trimis un fior pe sirea spinarii. Nu cred ca mai trebuie sa mentionez rolul muzicii in crearea acestei atmosfere – o ambientala care serpuieste pe fundalul vocii lui Cave, pana ti se-mplanteaza in maduva oaselor. Iata:



Problema timpului, singura carteala pe care pot sa o aduc vizavi de lansare, a inceput cand s-a pus pauza la halucinantele clipuri pentru a li se da cuvantul invitatilor. Cineva a supraestimat disponibilitatea lor de a perora, si nici varianta scurt-si-la-obiect nu a denotat prea multa pregatire in prealabil. Traducatorul Ciprian Şiulea – prezentat drept cel mai bun traducator de la noi, pe limba engleza – a facut o remarca interesanta cu privire la stilul scriiturii lui Cave, care trimite la desene animate. Ca fapt divers, Nick Cave are in palmares si un roman de benzi desenate, AS-FIX-E-8, ceea ce confirma interpretarea lui Siulea. O alta nota inteligenta a traducatorului volumului a fost punctarea celebritatii autorului si cum aceasta i-a lasat lui Cave libertatea de a se desfasura artistic fara presiunea nevoii de a demonstra ceva. Cu toate astea, nimeni din sala nu cred ca se indoia ca Nick a demonstrat din plin ceva, si anume un talent deosebit cu o polivalenta de invidiat.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
15 Octombrie 2009
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.