Autobiografie indelung asteptata, volumul ce apare, conform dorintei autorului, la cinci ani de la moartea sa captiveaza prin traseul unei vieti de exceptie, ca si prin valoarea culturala a marturiei pe care o aduce.
„In cateva cuvinte: de sase decenii, cel putin, gandesc mereu altfel, aproape in toate domeniile. Scara mea de valori, incepand cu valorile culturale si ideologice, este net deosebita de a mediilor sociale si culturale pe care le-am strabatut, obligat sau nu. Iar o astfel de singuratate – care nu este nici sentimentala, nici sociala – este greu de suportat. O suferinta abstracta, rece. O revolta permanenta si fara solutie. Mai totdeauna inexprimabila si incomunicabila. Nu doresc nimanui o astfel de contrarietate si uzura interioara. Fara iesire si fara o adevarata consolare.
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Vica Blochina, despre Victor Pițurcă: L-am iubit cu toată umilința pe care mi-a dat-o....Vedeta i-a fost amantă timp de 16 ani
- Povestea de viață tumultoasă a Tinei Turner. A trăit într-o căsnicie abuzivă, iar cei doi copii ai săi au murit
- Tot la tine mă întorc este piesa pe care JO o aduce în playlisturi în această toamnă
Incerc totusi s-o pun pe hartie, s-o definesc si s-o descriu cu maxima claritate. Doresc sa scriu totusi «cartea» vietii mele, in toate sensurile cuvintului. Sa-mi afirm identitatea, «personalitatea», buna, rea, asa cum a fost.” (Adrian Marino)
“E un document, o confesiune, e sincer cat se poate, dur cu cei din jur, e strigatul de neputinta al unui om ce scruta lumea in care dorea sa fi trait. Printre randuri, a strecurat idei pe care i le stim din carti. N-a ridicat statui. Unora, le va parea o razbunare. Nu e! Activistii culturali, carieristii, fariseii mai mult sau mai putini candizi, politrucii cu pretentii, avizii de putere, nostalgicii involti si involuti, gascarii, incultii cu spoiala de atoatestiutori, tupeistii, intelectuali sau nu – ei toti, si multi altii, nu fac parte din universul celui care a fost Adrian Marino. Pe ei i-a neglijat. De la altii, si-ar fi dorit mai mult. Vor vrea sa-l denigreze? El, carturarul, le da acum cu tifla. De pe coperta, pare a-i privi cu ironie, parca spunandu-le provocator: «Acestea (cu un gest larg al miinii arata spre rafturile din biblioteca) sunt cartile pe care le-am scris in timpul vietii. Astept sa-l vad pe cel care, dintre voi, va fi mai bun!” - Silviu Lupescu, 18 februarie 2010, in Observator cultural