Viața de film a Virginiei Rogin. Copilărie marcată de responsabilitate, iubire și pierderi care i-au format destinul

Viața Virginiei Rogin a fost definită încă din copilărie de responsabilități asumate prea devreme și de pierderi care i-au modelat profund personalitatea.

Viața de poveste a actriței Virginia Rogin

De la momentele în care, copil fiind, și-a crescut fratele mai mic în absența mamei bolnave, până la legătura cu bunica, femeia care i-a fost reper moral, actrița vorbește cu luciditate și emoție despre familie, destin și despre cercurile care se închid atunci când viața și moartea se întâlnesc într-un mod tulburător.

Despre copilăria sa, Virginia Rogin a povestit, pentru viva.ro:

„Am intrat în viață destul de abrupt și repede. Părinții mei, în primul rând. Nimeni nu a fost împotrivă. Ei erau conștienți că este greu, dar nu au zis nu. Ne-au crescut destul de liber, nu am avut niște părinți coercitivi, la modul să fi la opt acasă. M-au investit cu foarte multă încredere și eu am încercat să nu îi dezamăgesc. Și atunci a fost o chestie reciprocă așa. Mi-au spus: Dacă tu vrei, încearcă. Dar noi nu avem pe nimeni. Tata a venit cu mine la București a treia oară și când m-a văzut pe lista de reușiți nu i-a venit să creadă. Pentru că el a crezut că nu am sprijinul moral și dacă nu am eu șanse? Am fost încurajată. Veneau profesorii la școală și le spuneau să mă lase să încerc, că sunt talentată. Mai ales că eu lucram, nu stăteam la mâna lor. Eram angajată la un colț de țară și eram plătită. Am intrat în viață destul de abrupt și repede. În ziua de azi, mulți stau la mâna părinților… Pentru noi, pe vremuri, pâine și parizer era lux. Dar nu am murit de foame, că țara asta e atâta de bogată! Ne hrăneam simplu și sănătos.”

Citește și:

• Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
• Pepe deschide arhiva familiei într-un film de o viață: Viața de Țigani
• Festival de Film Ucrainean la Happy Cinema – o invitație pentru publicul larg din România de a descoperi povești puternice
• INTERVIU EXCLUSIV: Cravata Galbenă, filmul prin care Serge Celebidachi aduce la viață povestea tatălui său

Boala gravă a mamei a forțat-o să devină sprijin pentru fratele ei:

„Eram în clasa I când mama s-a îmbolnăvit foarte tare și a fost la un pas de moarte și fratele meu era micuț. Moldova era după război, după foamete și se construia în acea perioadă. Stăteam destul de departe de școală. Mama a fost internată la spital în Iași, noi stăteam în Bacău. Tata lucra în armată și pleca dimineața și se întorcea noaptea. Și atunci ne-am trezit fără ieșire. Până a venit o mătușă și a mai stat cu noi, l-am luat cu mine la școală. Mergeam 2 km pe jos cu copilașul acela de mână. Brusc, am devenit extrem de responsabilă. Avea 2-3 anișori și stătea cumințel în bancă. Învățătoarea, foarte înțelegătoare. Uneori venea tata să ne ia acasă, dar tot pe jos. Nu erau mașini ca acum; trecea când și când câte o trăsură.

Citește și:

• Tora Vasilescu, o viață de poveste. Actrița a împlinit 75 de ani pe 22 martie
• Crăciunul prinde viață la Sala Palatului cu: „FROZEN – Regatul de Gheață”, povestea DISNEY care topește inimile tuturor
• Cezar Gună lansează Altă femeie nu văd, o declarație muzicală dedicată femeii care transformă iubirea într-un film

Mătușa a mai preluat din sarcini. Chiar lângă casa unde stăteam în gazdă, trecea râul Bistrița. Și frățiorul meu avea o minge și o arunca în apa aceea, iar eu mă duceam să-i scot mingea din apa aia care mergea cu viteză. Eu nu știu cum nu am pățit ceva. M-a iubit Dumnezeu, m-a vrut în viață. Mă duceam să-i scot mingea și simțeam cum mă ia apa, dar eu nu renunțam. Și mă gândesc cum sunt acum părinții cu copiii în ziua de azi; îi duc la școală cu mașina. Apoi, au sărit niște câini să-l muște pe fratele meu și el a rămas înțepenit pe loc până ce am mers eu să îl iau.”

Bunica a fost un alt reper esențial:

„Era frumos când stăteam la bunica mea, când mama s-a făcut bine și a venit acasă. Eram noi două la Ceahlău, că bunica rămăsese văduvă de tânără. Și noi stăteam așa pentru că aveam universul nostru. Nu era nici curent electric, nici televizoare. Aveam un radio cu baterii și cărți. Citeam mult, iar bunica voia să-i citesc. Ascultam piese de teatru la radio, aproape zilnic. Era o femeie deschisă și modernă. Bunica a fost o femeie înstărită, din familie bogată de avocați, dar a venit comunismul.”

Citește și:

• Doliu la Hollywood. Terence Stamp, actorul din Superman, a încetat din viață la 87 de ani
• Cum a ajuns Iulia Vântur să fie o artistă iubită la Bollywood? Cântecul care i-a schimbat viața
• VACANȚA S-A ÎNCHEIAT, DAR DISTRACȚIA CONTINUĂ: DISNEY’S ALADDIN – LIVE TO FILM CONCERT, 10 OCTOMBRIE, LA SALA PALATULUI

Un moment simbolic

Moartea bunicii a coincis cu nașterea fiului Virginiei, un moment pe care actrița îl consideră simbolic:

„Când s-a făcut Hidrocentrala de la Bicaz, ea avea o casă acolo, ca un conac. Eu m-am născut acolo. I-au mutat pe dealurile de sus unde avea bunica pământ, dar oamenii aceia au trăit o dramă. Am stat lângă ea până ce a murit. Eram studentă pe atunci. Ea a murit în noaptea în care eu l-am născut pe fiul meu și ea o năștea pe maică-mea. Vezi cum s-a închis un cerc? Nimic nu e întâmplător! Nici familiile în care ne naștem, nici lecțiile pe care le avem de învățat împreună cu ei, pe care nu le-am terminat… Se spune că noi alegem unde venim. Când e ziua fiului meu îi spun: Mulțumesc că m-ai ales!”

Citește și:

• Fjord, noul film al lui Cristian Mungiu, ovații la Cannes. Zece minute de aplauze pentru drama cu Sebastian Stan
• Pe 7 septembrie 2008 se stingea din viață Ilarion Ciobanu. Cenușa actorului a fost răspândită în Marea Neagră
• Jonathan Bailey, desemnat Cel mai sexy bărbat în viață de revista People

Virginia Rogin vorbește cu luciditate despre viață, responsabilitate și familie, demonstrând că experiențele dureroase și momentele de maturizare timpurie pot deveni coloana vertebrală a unui destin marcat de sensibilitate, curaj și iubire.

Sursă foto -

---