Setari Cookie-uri

Luca Niculescu, confesiuni din tinerețe: „Eram un puști cu blugii rupți și aveam plete”

IN ACEST ARTICOL:

Astăzi este cunoscut ca un diplomat de carieră elegant și echilibrat, dar puțini știu că Luca Niculescu a avut o tinerețe rebelă și o moștenire de familie marcată de suferințele regimului comunist

În spatele imaginii sobre pe care o afișează de ani buni se ascunde povestea unui adolescent cu plete și blugi rupți, dar și drama bunicilor săi, oameni înstăriți care au pierdut totul după instaurarea comunismului.

Un puști cu plete care îl disperase pe tatăl său elegant

Lumea îl știe pe Luca Niculescu la costum, însă stilul lui din anii studenției era cu totul altul. A trăit din plin spiritul rebel al anilor '90, iar look-ul său era departe de eleganța pe care o cultiva familia lui.

„Poate că este sau nu o surpriză, dar la 20 de ani eram alt om. Eram un puşti cu blugii rupţi şi aveam plete. Acum chiar mă bucur că nu mi-am făcut vreun tatuaj, pentru că atunci îmi surâdea ideea! Mi-amintesc că tatăl meu, care era foarte elegant, era aproape disperat de stilul meu. Nici nu voia să meargă cu mine pe stradă. Sigur că, în timp, transformarea a fost firească, nu mai poţi fi acelaşi om la 43 de ani cu studentul din facultate”, povestea Luca Niculescu într-un interviu acordat în 2015.

Citește și:

Luca Niculescu (L) vorbește așa cum este anunțat de președintele Nicușor Dan (R) în calitate de candidat la funcția de prim-ministru al României, în urma consultărilor cu partidele parlamentare de la Palatul Cotroceni. Aceasta este a patra tentativă de a desemna un candidat capabil să obțină votul majorității în Parlament, la cinci luni după ce guvernul Bolojan a fost demis printr-o moțiune de cenzură.

Copilăria sa a fost marcată de contrastul dintre lumea rafinată în care crescuse familia și cartierul muncitoresc în care s-au mutat ulterior, din zona Cișmigiu în Berceni, printre familii de muncitori și foști angajați ai structurilor Securității.

„Îmi era ruşine să-mi invit colegii acasă pentru că mobila noastră îmi părea demodată, urâtă şi neîncăpătoare pentru apartamentele comuniste. Odată m-am dus la bunicul meu, Luca, şi i-am spus: «De ce nu avem şi noi covor din acela pe perete? Am văzut eu la cineva ceva frumos, în care era o fată pe un cal...». Noi aveam pe perete, în sufragerie, picturi de Nicolae Vermont, de Nicolae Grigorescu, şi mie nu-mi plăceau. Eu voiam «Răpirea din Serai»”, povestea el.

Citește și:

O familie bogată, distrusă de comuniști

Rădăcinile familiei Niculescu se leagă de o veche tradiție comercială interbelică. Stră-străbunicul său, Luca P. Niculescu, pusese bazele uneia dintre cele mai importante firme din țară, cu zeci de sucursale de țesături și stofe, fabrici și ferme. Familia avea legături strânse cu Partidul Național Liberal și cu familia Brătianu, iar străbunicul lui Luca Niculescu fusese senator și ministru al Comerțului.

„Toată familia era liberală, membri în partid. Străbunicul a fost senator toată viaţa lui şi chiar, pentru o perioadă scurtă, ministru al Comerţului, într-unul dintre guvernele Averescu din timpul Primului Război Mondial. Însă nu făceau prea multă politică. Ei erau oameni de afaceri care finanţau partidul şi erau apropiaţi de familia Brătianu”, povestea Luca Niculescu, amintindu-și și de o mărturie a lui Alexandru Paleologu, potrivit căruia mesele organizate de străbunicul său erau cele mai bune din București.

Citește și:

După venirea comuniștilor, bunurile familiei au fost confiscate, iar bunicul lui Luca Niculescu, considerat reprezentant al „burgheziei moșierești”, a fost arestat și condamnat. A scăpat de o pedeapsă mai grea datorită intervenției unui fost angajat al său, ajuns ulterior în structurile Securității, dar a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră și apoi la strămutările din Bărăgan, timp de aproape opt ani.

Revoluția din 1989 și drumul spre jurnalism

În liceu, Luca Niculescu a experimentat forme discrete de disidență. „Eram într-o gaşcă mare de rockeri şi ţin minte că, pe la sfârşitul anului '88, aveam un plan bine stabilit să scriem manifeste împotriva regimului”, povestea el, adăugând că planul a fost abandonat după ce au aflat că printre ei s-ar fi aflat un turnător.

Citește și:

În decembrie 1989, a trăit zilele Revoluției alături de tatăl și unul dintre frații săi. A strigat „Jos Ceaușescu!” în fața magazinului Cocor și a ajuns în Piața Universității, iar apoi cei trei au mers să apere clădirea radioului. „Eram împreună cu tata şi cu unul dintre fraţii mei. Am fost viteji pentru o vreme până când am auzit o rafală destul de aproape de noi şi tata a zis să mergem totuşi într-un loc mai sigur”, își amintea el.

Deși înainte de 1989 nu-și dorea să devină jurnalist, refuzând ideea de a lucra în propaganda comunistă, după Revoluție presa românească „a explodat”, iar Luca Niculescu a ales această cale. A construit ulterior o carieră solidă în jurnalism și diplomație, transformându-se din tânărul rebel cu plete într-una dintre figurile publice respectate din România.

Citește și:

foto LCV/ Shutterstock


Noemi crede că textele savuroase sunt scrise nud în miez de noapte, cu stiloul pe hârtie și țigară în colțul gurii iar cele mai crude adevăruri sunt spuse în glume și...

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.