Tulburările de mișcare: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Tulburările de mișcare reprezintă un grup de afecțiuni neurologice ce afectează capacitatea unei persoane de a controla mișcările voluntare și involuntare.[1] Deși de multe ori trecute cu vederea, acestea pot avea un impact semnificativ asupra calității vieții. Continuă să citești pentru a afla de ce apar aceste tulburări, cum se manifestă ele și cum se pot trata!

Cauze comune ale tulburărilor de mișcare

Tulburările de mișcare sunt adesea rezultatul deteriorării sau funcționării defectuoase a anumitor părți ale creierului responsabile cu controlul mișcării. Cortexul motor primar, ganglionii bazali, cerebelul și talamusul joacă un rol crucial în acest proces, iar deteriorarea acestora poate avea o serie de efecte. De exemplu, deteriorarea cortexului motor primar poate duce la spasticitate, mioclonie și probleme cu mișcările motorii fine, în timp ce deteriorarea ganglionilor bazali poate duce la coree, atetoză, distonie și parkinsonism.[1][2]

Tulburările de mișcare pot apărea, de exemplu, în urma unui accident vascular cerebral ori a unei leziune cerebrale traumatice. Pe lângă acestea, există multe alte situații care pot duce la deteriorarea acestor zone ale creierului, inclusiv condiții genetice și mutații, infecții, expunerea la toxine, tulburări metabolice dobândite sau moștenite și efecte secundare ale medicamentelor.[1][2]

De multe ori, tulburările de mișcare rezultă din interacțiunea mai multor factori. Există și cazuri în care nu poate fi identificată o cauză anume.[1][2]

Simptomele frecvente asociate cu tulburările de mișcare

Simptomele tulburărilor de mișcare sunt diverse și variază considerabil în funcție de tipul specific al tulburării. Toate tulburările de mișcare provoacă mișcări anormale sau necontrolate, care pot afecta diferite părți ale corpului. Acestea pot include membrele și degetele, mușchii feței, capul și gâtul, trunchiul și chiar și vocea. În unele cazuri, pot fi acompaniate și de alte simptome: schimbări ale gândirii și dispoziției, probleme de coordonare și echilibru, dificultăți la mers sau modificări ale mersului, rigiditatea membrelor și a trunchiului, probleme cu scrisul, înghițirea sau vorbirea etc.[2]

Ataxia, de exemplu, o tulburare de mișcare care afectează partea creierului care controlează mișcarea coordonată, poate provoca mișcări stângace ale brațelor și picioarelor și o pierdere a echilibrului. Coreea provoacă mișcări scurte, neregulate, oarecum rapide, involuntare, care se repetă din nou și din nou. Boala Parkinson provoacă tremurături, rigiditate musculară, mișcare lentă și pierderea echilibrului. Sindromul Tourette este asociat cu mișcări repetitive și sunete vocale numite ticuri.[1]

Opțiuni de tratament pentru tulburările de mișcare

Tratamentul pentru tulburările de mișcare este complex și personalizat pentru fiecare individ în parte. Este important de menționat că majoritatea tulburărilor de mișcare nu dispun de un tratament specific, astfel încât obiectivul principal este gestionarea simptomelor.[1][2]

Medicamentele reprezintă una dintre principalele metode de tratament. Există o varietate de medicamente care pot ajuta la gestionarea simptomelor tulburărilor de mișcare. Relaxantele musculare, de exemplu, pot fi prescrise pentru spasticitate, în timp ce medicamentele antianxietate pot fi utilizate pentru a trata distonia. În funcție de specificul afecțiunii, pot exista medicamente specifice care pot fi prescrise de medicul specialist.[1][2]

Kinetoterapia este o altă formă de tratament folosită frecvent. Aceasta se concentrează pe îmbunătățirea modului în care corpul efectuează mișcările fizice. Kinetoterapeutul ajută la gestionarea simptomelor precum durerea, rigiditatea și disconfortul care îngreunează mișcarea. Terapia ocupațională poate fi de mare ajutor pentru cei care se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea sarcinilor de zi cu zi, iar dispozitivele asistive precum bastoanele, cadrele de mers și scaunele cu rotile pot fi utile pentru a asigura o mai bună siguranță a mișcării și pentru a crește independența. De asemenea, terapia logopedică poate fi utilă pentru îmbunătățirea vorbirii, abilităților lingvistice și a capacității de înghițire.[1][2]

În cazul în care tulburările de mișcare duc la afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea, psihoterapia poate fi o componentă importantă a planului de tratament. Pentru unele tulburări, precum distonia sau spasticitatea, injecțiile cu toxină botulinică pot fi o opțiune de tratament eficientă, iar în cazul bolii Parkinson avansate se poate recurge la stimularea cerebrală profundă, o procedură care poate reduce mișcările involuntare.[1][2]

Tulburările de mișcare pot avea cauze și manifestări variate. Deși multe dintre aceste tulburări nu pot fi vindecate complet, tratamentele disponibile pot asigura îmbunătățirea semnificativă a calității vieții pacienților. Dacă suspectezi o astfel de afecțiune, este esențial să consulți un neurolog pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat!

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul de specialitate. Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat, adresează-te unui medic!

Bibliografie:

1. „Movement Disorders - Symptoms and Causes”, Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/movement-disorders/symptoms-causes/syc-20363893. Accesat la 27 Nov. 2024.

2. „Movement Disorders: What They Are, Symptoms & Types”, Cleveland Clinic, 27 Mar. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/24847-movement-disorders. Accesat la 27 Nov. 2024.

---