Durere si resemnare

putem fii sinceri?

nasi! AJUTOR!

Martina Postat pe 19 Mai 2008 12:00
Sint noua aici, insa am citit cu atentie subiectele si povestile voatre de viata. Unele triste, altele nu. Important este sa poti vorbi despre toate apasarile astea si sa simti ca exista cineva caruia ii pasa de tine sau macar te asculta. Povestea mea, fara sa ma vaiet este una foarte trista, ca de altfel toate povestile din viata mea. Mi se tot spunea ca sint o femeie puternica, asa am crezut si eu. Dar acum am "cazut" si nu ma mai pot ridica, nu mai am putere sa merg mai departe. Am nevoie de voi, de sfaturile voastre, de vorbele voastre de incurajare.
daca ti se spunea ca esti puternica inseamna ca asta era imaginea pe care o lasai.. nu inseamna neaparat ca asa si esti.. da-ne si noua mai multe detalii despre durerea ta, ca sa stim cum te putem ajuta.
oana81 Postat pe 19 Mai 2008 12:13
Pe scurt? Casatorita de aproape 3 ani, casnicie care nu merge de mult, am cunoscut acum un an un tip, mai mic ca mine cu ceva ani, care mi-a oferit tot ce-mi lipsea: afectiune, incredere, sustinere, tandrete, o dragoste dincolo de limitele intelegerii, tip foarte puternic. Sotul, baiat bun, bland, calm, nu a tipat vreodata la mine, nu m-a jignit. Dar un om slab, a mai avut o casnicie de 4 ani, din care a iesit doar cu hainele pe el in conditiile in care i-a facut fostei apartament, masina, firma. Eu aveam de toate: apartament, bani, statut, pozitie sociala, masina. In relatia noastra a intrat cu procesele cu fosta si cu datorii. Nu-mi pasa. Eram si eu dupa o relatie de 9 ani, din care iesim foarte sifonata, in sensul ca fostul meu prieten, fost casatorit si el, cu copil, nu-si mai dorea o relatie cu obligatii. Dar asta mi-a spus-o dupa 9 ani. Ma rog, sa revin. Sint foarte incoerenta. Acum cam 3 luni, relatia mea cu celalalt a inceput sa scartaie, simteam ca ceva nu e ok si am incercat sa comunic cu el, sa vedem ce se intampla. Fara succes insa. Introvertit. Offfffffff...Mi-e atat de greu...Am fost extrem de sincera cu el, nu i-am ascuns niciodata nimic. Stiam ca sufera, poate din orgoliu, poate din dragoste. Incercam sa ma pun in pielea lui. A fost tare greu pentru amindoi. A venit momentul cand n-am mai putut suporta tacerea si l-am rugat sa-mi spuna adevarul cu orice pret. Simteam ca e ceva. Ma tot acuza ca trebuia sa divortez de indata ce ne-am cunoscut. Dar cum puteam face asta? Relatia cu sotul meu, aproape ca nu mai exista. Am discutat transant problema divortului si i-am spus ca nu putem trai ca doi straini in aceeasi casa. Divortul meu era ca si aranjat. Insa a venit lovitura de gratie. Ma vad cu celalalt si-i spun toate astea, simtea ca-i voi spune asta. Imi spune ca nu mai e ce-a fost intre noi, ca nu mai simte ce a simtit, ca de aceea s-a indepartat. Desi imi spunea de 10 ori pe zi, inclusiv in aceea zi ca-si doreste viata cu mine, sa termin mai repede cu sotul si sa ne vedem impreuna de viata noastra, sa ne facem impreuna familia la care visam impreuna. Nu intelegeam nimic. Cand in sfarsit ii spun ca vom avea ce visam amindoi, spune ca nu mai simte ce simtea. Cum? Cand in fiecare zi imi facea aceleasi declaratii si visam si speram impreuna la aceleasi lucruri. Am plecat tarandu-ma. Ajung acasa, vorbim pe mess si imi spune sa le dam naiba de discutii si sa ne facem viata frumoasa impreuna. Ma implora chiar sa ies sa ma vada macar 5 minute ca nu poate fara mine. Ies si in seara aceea si a doua zi si fost sublim. Visuri, sperante, aceleasi cuvinte frumoase si incurajatoare. Apoi dupa alte 3 zile, imi spune ca si-a dat seama ca nu mai simte ce a simtit si nu mai poate fi nimic intre noi, niciodata. S-a naruit totul, absolut totul: visuri, sperante, proiecte. Mi-as fi luat viata, daca mi-ar fi cerut-o. As fi divortat pentru el, fara sa ma gandesc ca as putea sa lupt sa-mi salvez casnicia. Nimic nu conta, decat el. In 10 luni mi-am vazut parintii de 3 ori ca sa fiu mai mult cu el, mi-am neglijat activitatea profesionala si proiectele la care lucram, mi-am neglijat casa, sotul, pe mine. Pentru el. L-am rugat la inceputul relatiei sa nu-si bata joc de mine si de sufletul meu. Sa aiba curajul, daca nu mai e nimic, s-o spuna. Dar n-a facut-o decat atunci cand i-am spus ca sint libera si voi fi doar a lui, asa cum isi doreste, asa cum ne dorim. Atatea minciuni, atatea cuvinte fara acoperire...Incepuse in ultimele luni sa ma jigneasca, sa-mi spuna ca am luat-o pe aratura, m-a facut nesimtita si nerusinata doar pentru ca nu am riscat sa ma aleg cu un dosar penal pentru el, ca sa-l ajut. In alta ordina de idei, il intrebam daca ma va iubi si peste 20 de ani tot ca acum. Aveam presimtirea ca nu va dura relatia asta, diferenta era de 7 ani. Imi spune aca ma va iubi cu mult mai mult. Am cazut rau, m-am facut praf, sufletul meu e distrus definitiv, iremediabil. Mi-a spus ca vom ramine prieteni. Cei mai buni prieteni, dar stiu ca nu va fi asa. Cat despre mine, chiar sint o femeie puternica si nu credeam ca voi ajunge vreodata in situatia asta. Doar ca am avut nesansa sa port o cruce mult prea grea care m-a pus la pamint. Am pierdut foarte multi oameni dragi, i-am pierdut de tot. Mi-a murit acum 14 ani fratele pe care l-am iubit extraordinar de mult, a murit acum 6 ani omul de la care am invatat medicina si cum sa salvez vieti (sint medic), mi-am condus pe ultimul drum cel mai bun prieten, bunica, si matusa care m-a ajutat sa am aceasta casa. Mi-am cumparat, singura fiind, un apartament cu trei camere in care stau cu sotul meu. Mi-am salvat ambii parinti de la moarte de cateva ori. Am trecut prin foarte multe greutati si de fiecare data am avut puterea sa ma ridic si sa merg mai departe. Si mai mereu am fost singura. Am realizat lucruri marete, dar acum mi-e teama ca n-am sa mai pot fi cea care am fost. Incerc mereu sa ma gandesc prin cate am trecut si am avut puterea mereu sa ma ridic, dar nu are efect. Mi-am pus viata in mainile lui si l-am lasat sa faca ce doreste cu ea, crezand ca are suflet ca nu e ca altii. Offffffff...Cateaua asta de viata, ce perfida e uneori. Doua saptamini n-am mancat nimic, fumez intr-una si pling. Cu atat traiesc. L-am blestemat, am fost la biserici, la manastiri, am aprins lumanari, l-am implorat pe Dumnezeu sa-mi dea putere sa ma ridic. Imi trece pe moment, dar dupa o ora o iau de la cap. Am slabit 8 kg. Ma tot suna, primesc mesaje de la el, de genul: "te rog mult sa ai grija de tine, sa papi, te pup cu drag". Ma suna sa ma intrebe cum ma simt, se roaga cate o zi intreaga de mine sa iesim sa ne vedem, sa mancam impreuna, etc. Isi face casa si chiar si in conditiile astea l-as ajuta cu bani sa-si implineasca visul. L-am iubit si-l voi iubi probabil tot restul vietii. Credeam ca mi-am iubit primul prieten cu care am fost 9 ani, dar mi-am dat seama ca a fost doar obisnuinta. Desi am suferit si atunci dar nu ca acum. Ma veti intreba probabil daca mi-am iubit sotul. Nu, nu l-am iubit nici acum 4 ani cand l-am cunoscut nici cand am cceptat sa-i fiu sotie, nici dupa aceea.Sper sa nu citeasca vreodata randurile astea, n-as vrea sa sufere mai mult decat il fac eu deja sa sufere. Nu merita. E un om bun, dar nu simt nimic pentru el. E destept, e frumos, e tanar, dar slab, fara initiativa, nu-si asuma responsabilitati, e un copil mare. Incerc sa-l privesc ca pe sot, incerc sa fac ceva, sa vad ce se mai poate face acum. Dar nu vad nimic. Am incercat sa ma apropii de el sa vorbim, dar nu e nici pe departe ceea ce-mi doresc. L-am cunoscut cand amindoi iesisem din 2 relatii, sifonati rau, ambele de 9 ani, el casatorit, eu nu. Eu eram singura de un an deja cand l-am cunoscut, timp in care am realizat foarte multe singura. El era in divort. Am crezut amindoi ca ne iubim. De fapt ne ofeream unul altuia, ascultarea si intelegerea. Eram confidenti, unul altuia. Soacra-mea si acum imi spune ca-i e dor de fosta si plinge de dorul ei, socrul meu imi spune si acum ca ii pare rau ca fiul lui a divortat de fosta, care era super fata. In realitate, o parvenita care-si batea joc rau de tot de copilul lor si nu le-a pasat niciodata ce simte copilul lor sau ce-si doreste. Am atatea pe suflet ca nici intr-o saptamina n-as termina. Nu mai pot sa scriu acum. M-au coplesit iarasi amintirile si durerea. Va multumesc ca ma ascultati. Revin. Tare as vrea sa stiu parerea voastra, m-ar ajuta foarte mult.

Martina Postat pe 19 Mai 2008 14:14
Martina,ne ceri o parere...este foarte usor sa spui ce gandesti,sa-ti dai cu parerea...dar situatia ta(din punctul meu de vedere)este mai mult decat complicata...si ma refer la celalalt...ti-ai pus viata in mainile lui...ti-a dat atatea sperante incat ai uitat de tot si de toate....parerea mea este ca a profitat de tine din toate punctele de vedere(inclusiv financiar)..spui ca esti o femeie puternica...ai demonstrat lucrul asta prin ceea ce ai realizat in viata..eu iti spun sincer ca as termina cu amandoi si as lua viata de la O...ai sa spui ca iti este greu sa renunti(nu la sot)la calalalt dar,trebuie sa fii constienta ca tocmai el a renuntat la tine....nu este sfarsitul lumii draga mea...esti tanara,ai o cariera,o meserie frumoasa...ce ai sa faci?ai sa-l plangi la nesfarsit?poate ii place sa te vada terminata...sa te fiarba...parerea mea ti-am spus-o,nu cred ca merita sa te umilesti in fata unui om care nu a stiut sa te aprecieze...curaj si capul sus..viata este frumoasa si ai sa gasesti un barbat pe gustul tau..pupici
ginetta Postat pe 19 Mai 2008 14:40
Martina, imi imaginez ca ti-e greu sa auzi asta, dar si eu cred ca tipul a profitat de tine. Si sentimental si material, cum a spus Ginetta. Cred ca cel mai bine e sa nu mai tii niciun fel de legatura cu el si sa incerci sa-ti gasesti un barbat puternic. Desi e greu, ca de, barbatii puternici sunt rari.
beyonce_indragostita Postat pe 19 Mai 2008 15:00
Iti multumesc tare mult, ginetta. Imi lipseste tare mult celalalt. Sint o femeie de actiune, imi place sa fac lucrurile sa se miste si de cele mai multe ori s-au miscat cum am vrut eu. Am luptat pentru asta, acum insa mi-a luat tot. Chiar si puterea sa merg mai departe. Cand mi-a aruncat in fata rece si dureros de rational ca nu mai simte aproape nimic, desi imi spunea cate isi dorste cu mine si cate vom face impreuna, copii si toate celelalte, am simtit ca viata mea s-a terminat in momentul ala. Simt ca nu pot respira de durere, parca imi apasa pe piept un vagon de tren incarcat cu pietre. A venit dupa mine la Cluj, fara sa stea pe ganduri, s-a urcat in tren si a fost acolo, a venit cu mine la Madrid, fara sa se gandeasca la nimic. Si-mi spunea ca ar veni dupa mine si la capatul lumii. Cum poti spune unei femei atatea lucruri si sa faci atatea promisiuni daca nu simti ceva pentru ea? Si cum de s-a dus atat de repede ce a simtit? De ce sint barbatii atat de josnici? E adevarat ca facea lucrurile astea in primele 6 luni, dupa care n-a mai miscat nimic. Asta inteleg ei prin iubire? Tare as vrea sa inteleg ce l-a determinat sa faca toate astea. Ma sperie intr-adevar gandul singuratatii, desi singura am realizat aproape totul. Am totusi 36 de ani. Acum insa mi-e foarte greu. Tare as vrea sa stiu parerea unui psiholog. Sper ca fetele, psihologi in devenire sau cu o cariera in domeniu, de pe site sa ma ajute sa inteleg. Te pup si eu.
Martina Postat pe 19 Mai 2008 15:12
offf..uneori durerea ne face sa apreciem adevaratele bucurii ale vietii. Ai curaj si lasa-i pe amandoi deoparte..oricat de dureros ar fi. Dragostea neimpartasita e groaznica, stiu..dar o sa treaca. Daca tu vrei cu adevarat o sa treaca. Esti puternica, nu te-ai inselat. Demonstreaza-ti inca o data cat de tare esti si incepe de la 0. Tu cu tine. Momentele de singuratate si abandon ne fac sa ne descoperim pe noi insine, sa ne dam seama de faptul ca noi ne suntem cel mai bun prieten, ca noi ne iubim cel mai mult si ca noi putem face orice ne punem in gand. Poate ca pe termen scurt va fi cea mai dificila si dureroasa decizie, dar sunt absolut convinsa ca pe termen lung vei fi foarte multumita de ce ai ales.
oana81 Postat pe 19 Mai 2008 15:15
Va multumesc tare mult, fetelor. Sinteti atat de dragute, e atat de bine aici, cu voi. Am renuntat pentru totdeauna la celalalt. Oricat mi-ar fi de greu nu ma voi mai intoarce. Ar fi inuman, ar insemna sa-mi bat singura joc de mine si nu merit asta, asa cum n-am meritat nici ce mi-a facut pina acum. Am senzatia ca n-am insemnat nimic pentru el, ca s-a folosit de mine ca sa uite fosta lui iubita de care s-a despartit la o luna dupa ce m-a cunoscut pe mine. Era cu ea la mare si-mi trimitea mie mesaje de iubire. Ca sa nu va mai spun ca acum vreo doua luni, incercand sa aflu cate ceva despre el, am intrat pe contul lui de mail, fara sa-i stiu parola. Cand nu inteleg ceva, incerc sa caut explicatii, pe care fireste nu le dadea. Un singur cuvant am incercat, nemele fostei lui iubite. Si s-a deschis. In lista de messenger, numele foostei era pe primul loc in categoria Family, alaturi de numele sorei ei, sorei lui, iar Id-ul meu, se afla la categoria Friends, undeva la final. Ma rog...Multe alte tampenii. Nu pot sa spun ca sint mandra ca am facut asta, a fost prima oara in viata mea cand am facut asa ceva. Nici in buzunarele sotului meu nu controlez, din bun simt si pentru ca am incredere in oameni. M-a tot acuzat ca n-am divortat cand trebuia. Dar si daca divortam atunci, oare nu tot aici am fi ajuns? Va pup
Martina Postat pe 19 Mai 2008 15:31
nu trebuie sa iti para rau dupa el..asta e sigur. Oricat de greu iti este. Nu te invinovati pt nimic din lume si inceteaza sa te intrebi,, ce ar fi fost daca..,, . Nu conteaza ce ar fi fost, conteaza ce este.
oana81 Postat pe 19 Mai 2008 15:44
Martina,draga mea nu te mai chinui si nu-ti mai plinge de mila incercind sa privesti partea pozitiva a lucrurilor.priveste-te in oglinda si gaseste inauntul tau forta de merge mai departe ,incearca sa o iei de la capat cu mult curaj gindindu-te ca nu esti nici prima nici ultima femeie care a gresit.pentru ca tu ai gresit enorm fata de tine insuti si fata de sotul tau.dupa noua ani de relatie esuata te-ai casatorit spui tu fara sa iubesti......de ce??????? nu te-ai gindit ca la o virsta timpul nu mai tine cu noi?apoi ti-ai inselat sotul gasind intr-o alta persoana totul........de ce nu ai divortat?te-ai complacut in situatia de a avea o viata dubla.celalalt barbat stia ca esti casatorita iar pentru el erai o distractie ,o diversitate cu pozitie sociala si bani.daca te-ar fi iubit cu adevarat nu s-ar fi complacut in situatie nici el pentru ca atunci cind iubesti doresti persoana in cauza numai pentru tine din toate punctele de vedere.regret sa-ti spun ca in general persoanele mai tinere decit noi vad in noi o altfel de persoana decit cele de virsta lor iar orgoliul lor se simte gidilat vazind ca o femeie matura le cade in mreje.ei iubesc necunoscutul maturitatii iar cind femeia se indragosteste pentru ei este echivalenta cu gisculitele de virsta lor si atunci devine neinteresanta.faptul ca ti-a spus vorbe frumoase si ti-a dat asa zise dovezi de dragoste e specific cuceritorilor draga mea.mai vreau sa stii ca o posibila relatie serioasa de viitor cu alte cele nu ar fi fost posibila deoarece el nu ar fi avut niciodata incredere in tine dat fiind faptul ca tu casatorita ai inceput o relatie cu el.pentru tine asta este o lectie de viata si te-ai lovit de sus vazind pragul de jos ca in viitor sa nu mai repeti astfel de greseli.impaca-te cu ideea ca e mai bine asa pentru viitorul tau deoarece atunci cind incercai sa ai o viata impreuna te-ar fi parasit pentru una mai tinara deoarece acum diferenta de virsta nu se cunoaste dar cum va fi peste zece ani??????sfatul meu este sa cauti un terapeut care sa te ajute sa iesi din starea asta si vei iesii abia dupa ce vei constientiza ca ai fost o piesa neinteresanta pe o tabla de sah.asa cum spunea si prietena mea ginetta renunta la amindoi si incepe o alta viata o viata in care tu sa fi actorul principal si respectul pentru tine insuti.sotul tau are si el dreptul sa traiasca si sa fie iubit iar daca tu nu ai facut nimic pentru casnicia voastra inseamna ca nu simti nimic pentru el .deci draga mea sa ai mult curaj si nu lasa timpul sa treaca pe linga tine aiurea deoarece dragostea adevarata uneori este atit de aproape de noi .......trebuie doar sa deschidem ochii mari sa o vedem.nu te autocopatimii si lupta pentru fericirea ta deoarece toti am avut incercari grele in viata peste care am trecut.mult succes!
Postat pe 19 Mai 2008 16:00
ceva greseli ???????????? ia vedeti responsabilii cu gramatica pe forum.
Postat pe 19 Mai 2008 16:15
Draga France, am realizat ce am fost pentru X. Daca n-as fi realizat n-as fi fost eu cea care a provocat discutia, chiar in ziua mea de nastere. M-a rugat sa nu fac asta chiar de ziua mea, i-am spus ca nu-mi pasa. Cat despre sotul meu, am tras de casnicia asta, am luptat sa fac ceva pentru ea, dar e nevoie de doi. Am plins si l-am rugat sa facem ceva, sa ne unim fortele, dar nu poti lupta impotriva vointei unui om. Eu stateam cu mesterii in casa sa schimbe usa, sa renovez, iar sotul meu s-a urcat in masina si a placat sa-si duca sora la Zimnicea. Nu e suficient sa spui unei femei c-o iubesti, trebuie sa-i si dovedesti asta. El insa e multumit ca eu sint cea de fier si le fac pe toate, inclusiv pe ale lui. Eu cu masina in service, printre mecanici, eu la tigaie, eu la cumparaturi pentru casa, eu la banca, eu peste tot. Dumnealui e deprimat si are procese si datorii dupa prima casnicie. Ca sa nu-ti mai spun ca incepuse fosta doamna, care a ramas pe numele lui, sa-mi scrie scrisori, cum ca m-am maritat cu un fatalau si o sa vad eu pe dracu. Ma rog...Cat despre celalalt...daca iubesti intr-adevar nimic nu mai conteaza, nici varsta nici doua luni de asteptare. Dar nu toti gandim la fel, de aceea sintem diferiti. Va multumesc ca ma ascultati. Va pup
Martina Postat pe 19 Mai 2008 16:38
martina,nu te acuz de problemele casniciei tale dar cind ceva nu merge inchei si gata.nu e corect sa traiesti o viata dubla si banuiesc ca este si stresant.si eu sint la a doua casnicie in schimb am asteptat un timp sa fiu sigura ca e pentru tot restul vietii,am vrut sa fiu sigura de ceea ce simt.te inteleg perfect mai mult decit crezi iar atunci cind sotul tau nu sa dovedit a fi ceea ce trebuie trebuia sa pui punct deoarece in final tu esti cea care sufera si concluzionez ca amindoi s-au folosit de tine fiecare in felul lui.cu privire la dragoste sa stii ca dragostea adevarata nu este cea ireala,furata cu fluturasi in burtica.fluturasii vin si se duc si ramine acel ceva,acea sclipire nu stiu sa-ti descriu in romaneste,acel ceva ce se gaseste in suflet pentru toata viata.o sa vina vremea cind vei intilni persoana potrivita si o sa simti pe pielea ta sentimentul asta de bine pe care nu ma pricep sa ti-l descriu.oricum incearca sa fi cerebrala si priveste inainte ca sint persoane ce au trecut prin doua s-au chiar trei casnicii esuate si nu s-au dat batute pina au gasit ceea ce cautau.dar tine minte un lucru dupa care eu m-am ghidat toata viata:IN VIATA CA SA-TI FIE BINE FII CORECTA PENTRU CA DUMNEZEU NE DA INAPOI CU ACEEASI MONEDA CU,CARE PLATIM.mult noroc!
Postat pe 19 Mai 2008 16:58
PENTRU ZIUA TA DE NASTERE:SA FII FERICITA SI IMPLINITA,SA-TI GASESTI LINISTEA SI OMUL POTIVIT"la multi ani" CU MULTE REALIZARI PROFESIONALE SI PERSONALE!
Postat pe 19 Mai 2008 17:01
Multumesc mult! Si pentru sfaturi si pentru urari. Voi incepe, de fapt am inceput sa ma adun. Pentru ca simt nevoia sa-mi ocup timpul cu cat mai multe activitati, am inceput sa-mi caut teren de casa. Din orice dezamagire trebuie sa stii sa faci un lucru nobil. Asta voi face si eu, sau macar incerc. Stii, France, intotdeauna am facut ce si-au dorit cei din jurul meu, pentru ca sufar tare mult din cauza oamenilor. Nu pot sa fac oamenii sa sufere. Am fost un copil bun si ascultator, nu mi-am suparat niciodata parintii, prietenii sau colegii, n-am cerut niciodata nimic de la nimeni. Am muncit pina am cazut lata. In facultate colegii mei se duceau la munte, la mare, in vacante sau weekend-uri, eu faceam garzi ca sa fiu un medic bun si sa castig bani sa ma intretin singura. Am tacut si am suferit pentru toti. Am luat asupra mea toate poverile celorlalti. Asa am facut si acum. In primul rand cu sotul meu, apoi cu X. Stiam de la inceput ca cineva va suferi si preferam sa fiu eu aceea. Multmesc lui Dumnezeu ca e asa. Toata lumea fericita. Acum insa, experienta asta m-a facut sa vad viata cu alti ochi. Vreau sa traiesc si pentru mine. Nu pentru sotul meu, nu pentru parinti, pentru nimeni. M-am casatorit de dragul parintilor si tot din cauza lor n-am divortat. Am renuntat la posibilitatea de a fi fericita doar ca sa nu fac pe cineva sa sufere. Si iata-ma...
Martina Postat pe 19 Mai 2008 17:21
martina,in viata trebuie sa traim pentru noi insine nicidecum pentru parinti s-au diverse persoane.nu trebuie sa pui la suflet ce zic oamenii ci trebuie sa dovedesti ca ceea ce faci e spre binele tau.faptul ca te-ai sacrificat pentru cariera a fost spre binele tau pentru ca aveai nevoie de recunoastere ,pentru a deveni un medic bun.nimic in viata nu este intimplator deoarece ai vazut ca lucrul asta ti-a ajutat sa-ti salvezi parintii.eu cind eram in facultate aveam si serviciu si un copil mic de leganat pe picioare dar am mers inainte cu toate.prin natura faptelor noastre micile sacrificii devin mari....oricum va trebui sa te aduni sa-ti pui ordine in ginduri si in viata,va trebui sa renasti din nou deoarece viata este un dar pretios de la DUMNEZEU si nu trebuie sa-l lasam sa se iroseasca in zadar.toate cele bune!
Postat pe 19 Mai 2008 17:46
si eu sunt noua aici, sunt foarte inteligente si de bun-simt parerile celor inscrisi aici, o spun din toata inima martina, viata fiecaruia e presarata cu momente triste si frumoase... poate pe cele triste le percepem mai acut, fiindca asa suntem croiti noi, oamenii. ne inconjoara frumosul in toate clipele in jur, dar pentru asta nu avem timp si dispozitie... in schim suntem capabili sa rumegam o nemultumire luni in sir, mereu convinsi ca ni se face o mare nedreptate, adevarat? uite, iti voi spune ce spune fratele meu mereu... e o lege a compensatiei fantastica in lumea asta, nu te supara cand ai un moment mai dificil, ca veni si unul bun, asa e viata! al doilea lucru... gandeste-te ca viata e un lung sir de urcusuri si coborasuri... e foarte importat sa te ridici dintr-o groapa pentru a putea ajunge pe urmatorul varf! gandeste-te la lucrurile astea doua si incearca sa te detasezi de problema ta! incearca sa te plasezi peste cateva luni in timp, ai sa vezi ca e mai bine! sper sa ne spui despre ceva frumos din viata ta data viitoare!
free26 Postat pe 25 Ianuarie 2009 16:38
vrau sa i raspund doamnei care este medic in legatura cu fostul ei iubit Trebuie sa mergi ft des la biserica sa te rogi numai pt multumirea ta sufleteasca iar pe el trebuie sa l ierti ft greu vveinreusi singura,fara rugaciune si mai ales mergi si plungi cu lacrimi fierbinti in fata lui isus hristos as vrea sa te cunosc avem multe in comun te sarut dulce si sa te rogi mereu
franturi_de_viata Postat pe 24 Martie 2011 18:23

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
adoptia	7	De la: emilia85 7 Noiembrie 2011 10:20
Salutare :)	14	De la: Lucia38 17 Octombrie 2010 21:06
nu e pregatit pt o relatie serioasa	7	De la: alinac91 24 Iulie 2013 10:59

Maturitatea...pt fiecare ins altceva!	22	De la: joana_rise 8 Februarie 2009 14:07
Prieten cu beneficii? Joac� cu risc!	6	De la: kudika086792 4 Iulie 2012 12:19