ma doare sufletul...

De la: lawyer, la data 2009-07-04 13:40:04 Daca aveti vreun sfat pentru mine, vreo parere, indiferent daca sunteti rpo sau contra, astept parerile voastre. Va multumesc pentru intelegere!

De la: lawyer, la data 2009-07-04 13:40:04 Buna fetelor! Astazi m-am gandit sa aplic pe acest site si tot astazi am decis sa va trimit si un mail. Poate ca o sa ma condamnati pentru ceea ce va voi detalia in continuare si pana la urma este si normal sa aveti o parere nu tocmai buna despre povestea mea de dragoste. Am 23 de ani, acum absolv facultatea, ma pregatesc sa devin avocat in toamna, am 2 parinti minunati, prieteni, amici, cunostinte. Sunt o tipa f dinamica, joviala, deschisa, optimista, perseverenta si pana la acesti 23 de ani am reusit sa imi indeplinesc toate obiectivele. Singura mea mare ,, rana " pe care o port in suflet si probabil nu se va inchide niciodata este faptul ca iubesc un barbat casatorit. Ne-am cunoscut acum 1 an si 8 luni la o nunta. La 2 zile dupa nunta respectiva m-a vazut si nu s-a putut stapani pe strada sa scoata capul din masina sa ma salute. Apoi 2 luni de zile nu ne-am mai vazut si apoi eu m-am decis ca nu am liniste pana nu il voi gasi in orasul in care locuim, mai precis Craiova. I-am aflat nr de tel, l-am sunat, el parca avea o intuitie, imediat s-a gandit ca eu sunt si a spus ca stia ca ne vom reintalni. In ziua cand l-am cautat ne-am si intalnit, mai exact in seara respectiva. Am facut o chestie nebuneasca, tinand seama ca nu o mai facusem de atunci, m-am culcat cu el, a fost o noapte pasionala de amor. A ramas la mine pana dimineata si de atunci nu ne-am mai despartit. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Pur si simplu sunt vrajita de acest barbat. Va spun sincer fetelor daca maine s-ar intampla ceva si viata mea s-ar sfarsi as muri cu adevarat fericita ca am cunoscut o iubire imensa. El are 47 de ani, este la a doua casnicie. A mai avut o relatie de concubinaj de 10 ani. Cu actuala sotie nu are niciun copil, are in schimb 2 copii majori din prima casatorie. Relatia lui cu sotia este de mult deteriorata, nu ca as fi intervenit eu. Probabil si ea are o relatie pt ca se simte neglijata. Nu am nicio interdictie din partea lui, ne sunam la orice ora din zi si din noapte, ne intalnim aproape zilnic sau cel tarziu la 2 zile, sarbatorile si le petrece cu mine, zilele noastre de nastere sau onomastice la fel le petrecem impreuna, stim totul unul despre celalalt, acum dupa licenta mea care este peste cateva zile am stabilit sa plecam impreuna intr-o mini vacanta. Este un barbat extraordinar, atragator, pasional, inteligent, orgolios, foarte ingrijit. Totusi simt ca dragostea mea nu poate fi deplina. Mi-a zis ca isi doreste sa divorteze, ca deocamdata numai afacerile il leaga de sotia lui, in rest sunt ca 2 amici in casa, in schimb daca va divorta mi-a spus clar ca nu se va mai recasatori. Pe de alta parte nu m-ar putea obliga sa traiesc toata viata in concubinaj langa el si cea mai mare teama a lui este ca ma voi plictisi de el cand va imbatrani, tinand cont ca este mai mare cu 24 de ani decat mine. Personal nu cred ca m-as plictisi niciodata de el si i-am spus ca daca nu ne vom casatori, as fi capabila sa imi sacrific viata personala pt el si sa raman concubina lui intreaga viata. Sincer va marturisesc ca desi sunt o persoana f cerebrala, o tipa competenta, serioasa, simt ca mi-am pierdut mintile dupa acest barbat. De cand suntem impreuna nu m-am mai intalnit cu absolut nimeni, il vreau doar pe el, sunt fericita ca exista, ca este al meu. Nu stiu cum sa va explic, dar parca este o alchimie, o relatie charmica. Cand vreau sa il sun, el repede ma suna, ne suna amandoi concomitent, cand eu ma simt rau, el simte si imediat ma cauta si tensiunea asta sexuala care este intre noi este de-a dreptul tulburatoare. Numai cand il vad simt o pasiune nebuna, ne-am sfasia hainele reciproc. Si plus de asta parca amandoi incercam sa ne convingem unul pe alta de dimensiunea relatiei, imi spune ca nu a mai cunoscut o femeie ca mine, ca nu ma va uita toata viata, ca eu il intineresc, ca nici eu nu il voi uita, ca niciodata nu o sa mai pot sa fac dragaoste cu un barbat la modul asta. Il iubesc extraordinar de mult, este o chestie care pur si simplu ma depaseste, as vrea sa raman pana la sfarsitul vietii cu el, sa mor cu el, in bratele lui. Nu inteleg de ce se teme asa mult ca ma voi plictisi de el atunci cand va imbatrani, de ce nu vrea sa formam o familie. Sunt atatea nopti in care stau in intuneric, in pat, cu ochii inchisi si ma imaginez ca sunt cu el in biserica, sunt la bratul lui, mireasa lui. Chestia asta ma roade pe interior. Uneori sunt ca o leoaica intr-o cusca. As face ceva, dar nu stiu ce. Simt ca nimeni nu ma poate ajuta. Pe de alta parte i-as dezamagi enorm pe ai mei daca mi-as petrece viata cu el. Ai mei sunt foarte scrupulosi, au mare incredere in mine si li s-ar parea ca ar fi un dezastru asta pentru viata mea. Dar as fi in stare sa trec peste orice. Sa va spun ca in prima noapte in care am facut dragoste, am ramas gravida. Aveam aproape 22 de ani si am facut un chiuretaj. A fost traumatizant, dar el a fost alaturi de mine. Probabil ca dragostea asta este imensa din moment ce eu, din prima noapte, i-as fi oferit un copil. Il ador pe barbatul asta. Chiar daca nu ma voi casatori cu el, ma voi considera vesnic sotia lui, acea sotia care sa-l iubeasca cu disperare, asa cum nu l-a iubit nimeni. Daca aveti vreun sfat pentru mine, vreo parere, indiferent daca sunteti rpo sau contra, astept parerile voastre. Va multumesc pentru intelegere!

De la: lawyer, la data 2009-07-04 13:40:04 Buna fetelor! Astazi m-am gandit sa aplic pe acest site si tot astazi am decis sa va trimit si un mail. Poate ca o sa ma condamnati pentru ceea ce va voi detalia in continuare si pana la urma este si normal sa aveti o parere nu tocmai buna despre povestea mea de dragoste. Am 23 de ani, acum absolv facultatea, ma pregatesc sa devin avocat in toamna, am 2 parinti minunati, prieteni, amici, cunostinte. Sunt o tipa f dinamica, joviala, deschisa, optimista, perseverenta si pana la acesti 23 de ani am reusit sa imi indeplinesc toate obiectivele. Singura mea mare ,, rana " pe care o port in suflet si probabil nu se va inchide niciodata este faptul ca iubesc un barbat casatorit. Ne-am cunoscut acum 1 an si 8 luni la o nunta. La 2 zile dupa nunta respectiva m-a vazut si nu s-a putut stapani pe strada sa scoata capul din masina sa ma salute. Apoi 2 luni de zile nu ne-am mai vazut si apoi eu m-am decis ca nu am liniste pana nu il voi gasi in orasul in care locuim, mai precis Craiova. I-am aflat nr de tel, l-am sunat, el parca avea o intuitie, imediat s-a gandit ca eu sunt si a spus ca stia ca ne vom reintalni. In ziua cand l-am cautat ne-am si intalnit, mai exact in seara respectiva. Am facut o chestie nebuneasca, tinand seama ca nu o mai facusem de atunci, m-am culcat cu el, a fost o noapte pasionala de amor. A ramas la mine pana dimineata si de atunci nu ne-am mai despartit. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Pur si simplu sunt vrajita de acest barbat. Va spun sincer fetelor daca maine s-ar intampla ceva si viata mea s-ar sfarsi as muri cu adevarat fericita ca am cunoscut o iubire imensa. El are 47 de ani, este la a doua casnicie. A mai avut o relatie de concubinaj de 10 ani. Cu actuala sotie nu are niciun copil, are in schimb 2 copii majori din prima casatorie. Relatia lui cu sotia este de mult deteriorata, nu ca as fi intervenit eu. Probabil si ea are o relatie pt ca se simte neglijata. Nu am nicio interdictie din partea lui, ne sunam la orice ora din zi si din noapte, ne intalnim aproape zilnic sau cel tarziu la 2 zile, sarbatorile si le petrece cu mine, zilele noastre de nastere sau onomastice la fel le petrecem impreuna, stim totul unul despre celalalt, acum dupa licenta mea care este peste cateva zile am stabilit sa plecam impreuna intr-o mini vacanta. Este un barbat extraordinar, atragator, pasional, inteligent, orgolios, foarte ingrijit. Totusi simt ca dragostea mea nu poate fi deplina. Mi-a zis ca isi doreste sa divorteze, ca deocamdata numai afacerile il leaga de sotia lui, in rest sunt ca 2 amici in casa, in schimb daca va divorta mi-a spus clar ca nu se va mai recasatori. Pe de alta parte nu m-ar putea obliga sa traiesc toata viata in concubinaj langa el si cea mai mare teama a lui este ca ma voi plictisi de el cand va imbatrani, tinand cont ca este mai mare cu 24 de ani decat mine. Personal nu cred ca m-as plictisi niciodata de el si i-am spus ca daca nu ne vom casatori, as fi capabila sa imi sacrific viata personala pt el si sa raman concubina lui intreaga viata. Sincer va marturisesc ca desi sunt o persoana f cerebrala, o tipa competenta, serioasa, simt ca mi-am pierdut mintile dupa acest barbat. De cand suntem impreuna nu m-am mai intalnit cu absolut nimeni, il vreau doar pe el, sunt fericita ca exista, ca este al meu. Nu stiu cum sa va explic, dar parca este o alchimie, o relatie charmica. Cand vreau sa il sun, el repede ma suna, ne suna amandoi concomitent, cand eu ma simt rau, el simte si imediat ma cauta si tensiunea asta sexuala care este intre noi este de-a dreptul tulburatoare. Numai cand il vad simt o pasiune nebuna, ne-am sfasia hainele reciproc. Si plus de asta parca amandoi incercam sa ne convingem unul pe alta de dimensiunea relatiei, imi spune ca nu a mai cunoscut o femeie ca mine, ca nu ma va uita toata viata, ca eu il intineresc, ca nici eu nu il voi uita, ca niciodata nu o sa mai pot sa fac dragaoste cu un barbat la modul asta. Il iubesc extraordinar de mult, este o chestie care pur si simplu ma depaseste, as vrea sa raman pana la sfarsitul vietii cu el, sa mor cu el, in bratele lui. Nu inteleg de ce se teme asa mult ca ma voi plictisi de el atunci cand va imbatrani, de ce nu vrea sa formam o familie. Sunt atatea nopti in care stau in intuneric, in pat, cu ochii inchisi si ma imaginez ca sunt cu el in biserica, sunt la bratul lui, mireasa lui. Chestia asta ma roade pe interior. Uneori sunt ca o leoaica intr-o cusca. As face ceva, dar nu stiu ce. Simt ca nimeni nu ma poate ajuta. Pe de alta parte i-as dezamagi enorm pe ai mei daca mi-as petrece viata cu el. Ai mei sunt foarte scrupulosi, au mare incredere in mine si li s-ar parea ca ar fi un dezastru asta pentru viata mea. Dar as fi in stare sa trec peste orice. Sa va spun ca in prima noapte in care am facut dragoste, am ramas gravida. Aveam aproape 22 de ani si am facut un chiuretaj. A fost traumatizant, dar el a fost alaturi de mine. Probabil ca dragostea asta este imensa din moment ce eu, din prima noapte, i-as fi oferit un copil. Il ador pe barbatul asta. Chiar daca nu ma voi casatori cu el, ma voi considera vesnic sotia lui, acea sotia care sa-l iubeasca cu disperare, asa cum nu l-a iubit nimeni. Daca aveti vreun sfat pentru mine, vreo parere, indiferent daca sunteti rpo sau contra, astept parerile voastre. Va multumesc pentru intelegere!

De la: FRANNNCE, la data 2009-07-20 20:47:46

De la: lawyer, la data 2009-07-04 13:40:04 Buna fetelor! Astazi m-am gandit sa aplic pe acest site si tot astazi am decis sa va trimit si un mail. Poate ca o sa ma condamnati pentru ceea ce va voi detalia in continuare si pana la urma este si normal sa aveti o parere nu tocmai buna despre povestea mea de dragoste. Am 23 de ani, acum absolv facultatea, ma pregatesc sa devin avocat in toamna, am 2 parinti minunati, prieteni, amici, cunostinte. Sunt o tipa f dinamica, joviala, deschisa, optimista, perseverenta si pana la acesti 23 de ani am reusit sa imi indeplinesc toate obiectivele. Singura mea mare ,, rana " pe care o port in suflet si probabil nu se va inchide niciodata este faptul ca iubesc un barbat casatorit. Ne-am cunoscut acum 1 an si 8 luni la o nunta. La 2 zile dupa nunta respectiva m-a vazut si nu s-a putut stapani pe strada sa scoata capul din masina sa ma salute. Apoi 2 luni de zile nu ne-am mai vazut si apoi eu m-am decis ca nu am liniste pana nu il voi gasi in orasul in care locuim, mai precis Craiova. I-am aflat nr de tel, l-am sunat, el parca avea o intuitie, imediat s-a gandit ca eu sunt si a spus ca stia ca ne vom reintalni. In ziua cand l-am cautat ne-am si intalnit, mai exact in seara respectiva. Am facut o chestie nebuneasca, tinand seama ca nu o mai facusem de atunci, m-am culcat cu el, a fost o noapte pasionala de amor. A ramas la mine pana dimineata si de atunci nu ne-am mai despartit. De atunci si pana acum nu s-a schimbat nimic. Pur si simplu sunt vrajita de acest barbat. Va spun sincer fetelor daca maine s-ar intampla ceva si viata mea s-ar sfarsi as muri cu adevarat fericita ca am cunoscut o iubire imensa. El are 47 de ani, este la a doua casnicie. A mai avut o relatie de concubinaj de 10 ani. Cu actuala sotie nu are niciun copil, are in schimb 2 copii majori din prima casatorie. Relatia lui cu sotia este de mult deteriorata, nu ca as fi intervenit eu. Probabil si ea are o relatie pt ca se simte neglijata. Nu am nicio interdictie din partea lui, ne sunam la orice ora din zi si din noapte, ne intalnim aproape zilnic sau cel tarziu la 2 zile, sarbatorile si le petrece cu mine, zilele noastre de nastere sau onomastice la fel le petrecem impreuna, stim totul unul despre celalalt, acum dupa licenta mea care este peste cateva zile am stabilit sa plecam impreuna intr-o mini vacanta. Este un barbat extraordinar, atragator, pasional, inteligent, orgolios, foarte ingrijit. Totusi simt ca dragostea mea nu poate fi deplina. Mi-a zis ca isi doreste sa divorteze, ca deocamdata numai afacerile il leaga de sotia lui, in rest sunt ca 2 amici in casa, in schimb daca va divorta mi-a spus clar ca nu se va mai recasatori. Pe de alta parte nu m-ar putea obliga sa traiesc toata viata in concubinaj langa el si cea mai mare teama a lui este ca ma voi plictisi de el cand va imbatrani, tinand cont ca este mai mare cu 24 de ani decat mine. Personal nu cred ca m-as plictisi niciodata de el si i-am spus ca daca nu ne vom casatori, as fi capabila sa imi sacrific viata personala pt el si sa raman concubina lui intreaga viata. Sincer va marturisesc ca desi sunt o persoana f cerebrala, o tipa competenta, serioasa, simt ca mi-am pierdut mintile dupa acest barbat. De cand suntem impreuna nu m-am mai intalnit cu absolut nimeni, il vreau doar pe el, sunt fericita ca exista, ca este al meu. Nu stiu cum sa va explic, dar parca este o alchimie, o relatie charmica. Cand vreau sa il sun, el repede ma suna, ne suna amandoi concomitent, cand eu ma simt rau, el simte si imediat ma cauta si tensiunea asta sexuala care este intre noi este de-a dreptul tulburatoare. Numai cand il vad simt o pasiune nebuna, ne-am sfasia hainele reciproc. Si plus de asta parca amandoi incercam sa ne convingem unul pe alta de dimensiunea relatiei, imi spune ca nu a mai cunoscut o femeie ca mine, ca nu ma va uita toata viata, ca eu il intineresc, ca nici eu nu il voi uita, ca niciodata nu o sa mai pot sa fac dragaoste cu un barbat la modul asta. Il iubesc extraordinar de mult, este o chestie care pur si simplu ma depaseste, as vrea sa raman pana la sfarsitul vietii cu el, sa mor cu el, in bratele lui. Nu inteleg de ce se teme asa mult ca ma voi plictisi de el atunci cand va imbatrani, de ce nu vrea sa formam o familie. Sunt atatea nopti in care stau in intuneric, in pat, cu ochii inchisi si ma imaginez ca sunt cu el in biserica, sunt la bratul lui, mireasa lui. Chestia asta ma roade pe interior. Uneori sunt ca o leoaica intr-o cusca. As face ceva, dar nu stiu ce. Simt ca nimeni nu ma poate ajuta. Pe de alta parte i-as dezamagi enorm pe ai mei daca mi-as petrece viata cu el. Ai mei sunt foarte scrupulosi, au mare incredere in mine si li s-ar parea ca ar fi un dezastru asta pentru viata mea. Dar as fi in stare sa trec peste orice. Sa va spun ca in prima noapte in care am facut dragoste, am ramas gravida. Aveam aproape 22 de ani si am facut un chiuretaj. A fost traumatizant, dar el a fost alaturi de mine. Probabil ca dragostea asta este imensa din moment ce eu, din prima noapte, i-as fi oferit un copil. Il ador pe barbatul asta. Chiar daca nu ma voi casatori cu el, ma voi considera vesnic sotia lui, acea sotia care sa-l iubeasca cu disperare, asa cum nu l-a iubit nimeni. Daca aveti vreun sfat pentru mine, vreo parere, indiferent daca sunteti rpo sau contra, astept parerile voastre. Va multumesc pentru intelegere!

fetito cred ca de prea multa carte ti sa resetat creierul si poti sa mori de draci pe ceea ce iti spun acum dar experienta mea de viata imi spune ca am dreptate! in primul rind mosul de 47 de ani poate sa -ti fie tata si normal ca te-a cucerit cu ceea ce nu poate sa-ti ofere un baiat de virsta ta si mai ales cu vorbe mestesugite! sa stii ca un barbat care este la a doua casatorie si inseala sigur nu are nimic in cap si mai mult sint convinsa ca din motivul asta a divortat si prima oara! eu am 36 de ani dar nici moarta nu ma uitam la tataie...........;mai bine imi cumparam vibrator ca ala nu intra la andropauza! auzi la ea!!!!!!!!!! ai facut din prima sex cu mosul fara prezervativ???????????????????? esti nebuna? tu stii cita lume are SIDA???????,, ai ramas si gravida????????, si de mult ce te iubeste te-a ajutat sa avortezi? fetito mosul moare miine poimiine si are urmasi dar tu atunci cind iti va trece nebuneala si incintarea te vei trezi Doamne fereste sterila din cauza avortului facut! revinoti urgent ca iti bagi parintii in cimitir si lasa dreaq mosul cu babele lui.........ca daca nu te gasea pe tine naiva aleluia carnita tinara!

De la: kudika052198, la data 2009-07-20 05:56:15
Salut, si bafta la licenta!
despre relatia asta, singurul comentariu pe care -mi permit sa- l fac e ca diferenta de 24 de ani inseamna enorm .

Ti se pare tie acum super hot , dar gandeste ca dupa cativa ani , omul va fi un tataie cu reumatisme si dureri de sale, nu o sa i mai arda de hatza- hatza, in loc sa mergeti in statiuni pentru sporturi acvatice , o sa mergeti amandoi la bai la namol , cand tu o sa fii la 30 de ani dornica de aventura, el nu o sa mai poata !!!
pe urma intervine eterna problema cu sistemul urinar la barbati ,pe la 60 de ani , cand ba se scapa pe ei pana ajung la buda , ba fac in pat in somn si atunci sa te tii de nopti nebune .... de schimbat asternuturi. Nu mai vorbim de chelie, proteza , plosca si alte minunatii.

distreaza-te cu nenea asta pe moment, si in viitor uita-te la cineva care ( poftim, gaseste un tip care sa-i semene in ce ti place tie mai mult la el , de ce nu ? ) dar sa -ti fie alaturi TIE si sa aiba GRIJA DE TINE cand esti TU batrana , nu Tu sa- ti irosesti viata avand grija de un mos care stia sa iubeasca focos in tinerete.

Sacrificul in dragoste e inaltator cand il citesti in literatura, nu cand il incerci pe pielea ta si pe viata ta. Parerea mea:) pragmatica .
Numai bine si bafta la licenta!

De la: lawyer, la data 2009-07-24 17:49:52 Eu iubesc. Iubesc cu adevarat.

De la: lawyer, la data 2009-07-24 17:49:52 Sunt profund uimita si intr-un mod total dezagreabil de modul in care voi comentati vietile altora, fara niciun pic de bun simt, educatie, morala sau tot ce mai presupune o conduita normala a unui om. Am luat cu brio licenta si la inceputul lunii septembrie voi sustine examenul de admitere in profesia de avocat. Referitor la el, nu este nici chel, nici bosorog, nici urat, are o dantura perfecta, are parul mai des decat mine, desi eu am 23 de ani si niciodata nu m-am gandit sa stau cu el pt favoruri materiale sau altceva. Parintii mei au o situatie materiala foarte buna. Eu locuiesc singura, locuinta mi-au cumparat-o parintii mei, nu am frati, nu am surori si intotdeauna parintii mei mi-au facut toate mofturile. Atunci cand am facut dragoste cu el pt prima data, deja il stiam de 2 luni si faptul ca am facut un avort, asta este. O iau ca atare. Mi-a propus sa pastram copilul, voia sa ii dea numele lui, dar nu mi-am dorit asta nici in ruptul capului. Pt mine la acest moment al vietii, un copil ar fi o povara. Sunt foarte tanara, am perspective foarte frumoase, am o cariera de consolidat si nu vreau ca de la 23 de ani, in loc sa stau pe instanta si sa pledez, sa stau acasa si sa sterg copilul la fund. Acest lucru sa fie facut de altele, eu am alte prioritati. Si asa curvar cum il numiti, este un barbat adevarat si eu il iubesc cu toata fiinta mea. Cat va dura aceasta poveste va dura, cat nu, asta va fi si vom merge mai departe. Oricum, nimeni, niciodata, nu il va scoate din inima mea. Pot sa ma casatoresc si cu o mie de barbati, mult mai tineri si mai vanjosi decat el, el este UNICUL si va trai mereu in inima mea. Probabil si dupa ce ne vom desparti, va trai in inima mea asa ca o rana sangeranda care nu se poate vindeca niciodata. Este usor sa privesti lucrurile din exterior, cu detasare, fara nicio implicare emotionala. Cand esti implicat, traiesti si simti lucrurile altfel si eu, spre deosebire de voi, traiesc o asemenea poveste de dragoste, intensa, plina de patima. Si chiar daca stiu ca exista diferente intre noi, varsta, copii, nevasta, preocupari diferite, ast nu ma impiedica sa il iubesc. Si apropo, acum o saptamana a implinit 47 de ani. Este al doilea an, consecutiv, in care de ziua lui, vine si ne-o petrecem impreuna. Lucrurile cu sotia lui sunt de mult trasate. Si acolo unde inima nu mai simt, obligatiile conjugale palesc. Numai bine tuturor! Eu iubesc. Iubesc cu adevarat.