ajutati-ma

De la: miss_darine, la data 2010-01-20 20:38:10

De la: greierash_is_back, la data 2010-01-20 20:31:10creeeed! obiectivitatea fiind calitatea care te recomanda!
sa ti-l cresti sanatoasa si fericita! si el la fel! si ai grija peste vreo 20 de ani cand o sa fi soacra, sa nu faci urat!

greierash destept ia vino incoa la o tzucareala de seara

De la: one_size, la data 2010-01-20 20:19:54

De la: Ella078178, la data 2010-01-20 20:16:01

De la: iulia069834, la data 2010-01-20 20:06:46

De la: one_size, la data 2010-01-20 20:04:56

De la: iulia069834, la data 2010-01-20 19:56:21du-te la ginecolog si avorteaza

super sfat!
bai inconstientelor dupa ce ca va incepeti viata sexuala prea devreme cand organele sexuale nici nu s-au dezvoltat complet,si riscati sa faceti cancer de col uterin, mai aveti si idei stupide de a va chiureta!
eu nu as sfatui pe nimeni sa avorteze!

da e adevarat dar gandeste-te ...la varsta asta clasa 11-a 12-a fac...si daaca nu are sprijin..cine sa o ajute?

Iulia, fata a cerut un sfat, eu i l-am dat... am spus sincer si din inima ce simt si cred eu ca e mai bine sa faca. nu incerc sa provoc pe nimeni. M-am adresat ei. Nu am nici o treaba cu marco... iar eu nu spun vorbe goale ci vorbesc din experienta, in plus... eu nu vin numai cu vorbe ci sunt dispusa sa o ajut.
Ca se vor gasi persoane care sa ma critice, sunt constienta de asta, asa se intampla cand expui public o opinie... fiecare suntem diferiti. Imi asum riscul... oricum, critica nu ma doare ;) . Am trecut si prin asta atatia ani, iar acum vorbele trec pe langa mine ca vantul :) .
Fiecare cu parerea lui si sfatul lui.

te felicit pt alegerea facuta!chiar daca ai avut momente grele probabil acum cand te uiti la bebe, iti dai seama ca a meritat!
eu nu judec pe nimeni..dar prea usor se arunca la avortat!

De la: kudika101287, la data 2010-01-13 18:00:27am numai 17 ani si am ramas insarcinata dar prietenul meu ma parasit iar parinti nu stiu.nu imi doresc o sarcina.ce pot face?va rog ajutati-ma

De la: miss_darine, la data 2010-01-20 18:14:21

De la: maria33, la data 2010-01-20 15:19:23

De la: miss_darine, la data 2010-01-19 22:54:33

De la: maria33, la data 2010-01-19 22:51:51ce destepti va credeti cu totii...fata scrie la topic ajutati-ma si voi ii faceti morala sau o luati peste picior.
roaga o prietena de incredere sa te insoteasca la doctor si iti rezolvi problema fara ca parintii tai sa afle.si pe viitor fii mult mai atenta.succes!

da' tu cati ani ai, fata desteapta, de o pui la 17 ani sa rezolve o asa problema doar cu ajutorul cuiva strain?

helloooo,am zis o prietena apropiata.. nu se aude??

Ba s-a auzit de prima data.
1. o prietena apropiata = 17,18 ani maxim, care nu lucreaza,
2. chiuretaj= o suma destul de maricica de bani(ma gandesc ca este cateva milioane)
3.stare de rau= ce face le spune parintilor ca pleaca la o prietena 2, 3 zile?
Apropos, tu cati ani ai?

De la: psihoterapeut, la data 2010-01-21 19:09:18cineva a spus mai sus intr-un raspuns: ''de genul - avortul este o solutie rapida ''..si eu am trecut prin asta, vorbele nu mai mai deranjeaza trec pe langa mine ca vantul''....
eu nu cred ca se trece decat l ao ascundere a durerii undeva adanc in suflet...candva va iesii la suprafata sub o forma sau alta: depresie, deznadejde, tulburari de constiinta, anxietate,etc.
Tot ceea ce se intampla in viata noastra si nu ne place ne doare ! daca nu rezolvam atunci situatia, vom purta cu noi o viata in suflet o durere la care se vor mai adauga altele, ne acoperim sufletul cu o carapace dura si vom dovedi astfel cat de rezistenti suntem ca trecem peste probleme usor...nu e asa ! preocupati sa ne acoperim propria sensibilitate devenim astfel imuni la problemele celorlalti, si asa se formeaza si societatea in care traim, uitati-va in jur !
insa acumuland durere vom ceda la un moment dat, iar daca nu avem in preajma la acel moment un suflet intelegator, va fi dureros deoarece toata durerea poate iesi afara cu o forta uriasa..
pentru cei care sunteti tineri , pana in 25 de anii, poate credeti ca putem sterge o problema/greseala cu buretele, insa nu e asa, trecutul ne va urmarii oriunde si cel mai bine este sa cerem ajutorul in toate partile,sa auzim mai multe pareri...
in acest caz e vorba de doua suflete, ambele vor suferi...sau poate nu..
am sa va redau o istorioara adevarata:
in urma cu 20 de ani am luat la mine acasa o tanara care tocmai nascuse o fetita, parintii i-au interzis sa vina acasa cu bebelasul, ea a aflat tarziu de sarcina si n-a mai fost posibil un avort,asa ca a dus sarcina cum a putut. Dupa nastere a stat in spital o perioada, si urma sa ajunga pe strazi, prietenul nu a recunoscut ''participarea'' (erau liceeani amandoi) si astfel s-a trezit singura, izognita de ''oamenii'' din jur si ignorata de cei pe care ea ii iubea...
am botezat fetita, am ajutat-o cum am putut atunci, si am ramas prietene, inca mai corespondam.
Fetita, este de o inteligenta iesita din comun, o frumusete, mama ei s-a casatorit mai tarziu cu un neamt care le iubeste pe amandoua ca ochii din cap. Cei din Germania considera ca fetita era prea inteligenta pentru un copil normal astfel a fost indrumata catre scoli speciale...
Acum a crescut, are 20 de ani si sunt sigura ca e un om deosebit..de ce s-ar intoarce aici unde oamenii au privit-o ca pe ''ceva'' ce le statea in calea fericirii lor...
se spune ca Dumnezeu nu doarme, la 1 an tatal fetei(acum e femeie deja) care i-a interzis ficei sa vina acasa cu ''plodul''in brate a avut un accident si trenul i-a taiat picioarele de sus;
dupa 5 ani de la nasterea copilului tatal natural al acestei fetite a avut un accident de masina , coloana fracturata,este paralizat la pat si nu s-a casatorit niciodata,nu are copii, parintii lui au cautat-o pe nepotica si chiar au incercat sa o ia cu ajutorul judecatorilor corupti, insa n-au reusit (fetita semana leit pe tatal).
Uitandu-ma in urma, sunt convinsa ca liceeanca cu copilul, nu regreta ca are o fiica de 20 de ani,iar daca ar da anii innapoi n-ar schimba nimic daca nu ar fi nascut-o cred ca ar fi avut o viata pustie. Prezenta unui copli iti da forta dar si o mare responsabilitate.
Am ajutat multe tinere cu copii si fara partener alaturi, si ma intreb in ce lume traim? de unde aceasta frica pentru ''ce zice lumea'', de unde inima rece a a parintilor sa-si arunce in strada fiicele ramase insarcinate?unde au fost, ei parintii, cand acesti copii aveau nevoie de indrumare parinteasca si de sfaturi ca viitori adulti??
Totul depinde de noi cum ne educam copii, cum ii tinem aproape si cum stim/putem sa le vindecam sufletele. Indiferenta naste monstri..

De la: Ella078178, la data 2010-01-21 20:16:59

De la: psihoterapeut, la data 2010-01-21 19:09:18cineva a spus mai sus intr-un raspuns: ''de genul - avortul este o solutie rapida ''..si eu am trecut prin asta, vorbele nu mai mai deranjeaza trec pe langa mine ca vantul''....
eu nu cred ca se trece decat l ao ascundere a durerii undeva adanc in suflet...candva va iesii la suprafata sub o forma sau alta: depresie, deznadejde, tulburari de constiinta, anxietate,etc.
Tot ceea ce se intampla in viata noastra si nu ne place ne doare ! daca nu rezolvam atunci situatia, vom purta cu noi o viata in suflet o durere la care se vor mai adauga altele, ne acoperim sufletul cu o carapace dura si vom dovedi astfel cat de rezistenti suntem ca trecem peste probleme usor...nu e asa ! preocupati sa ne acoperim propria sensibilitate devenim astfel imuni la problemele celorlalti, si asa se formeaza si societatea in care traim, uitati-va in jur !
insa acumuland durere vom ceda la un moment dat, iar daca nu avem in preajma la acel moment un suflet intelegator, va fi dureros deoarece toata durerea poate iesi afara cu o forta uriasa..
pentru cei care sunteti tineri , pana in 25 de anii, poate credeti ca putem sterge o problema/greseala cu buretele, insa nu e asa, trecutul ne va urmarii oriunde si cel mai bine este sa cerem ajutorul in toate partile,sa auzim mai multe pareri...
in acest caz e vorba de doua suflete, ambele vor suferi...sau poate nu..
am sa va redau o istorioara adevarata:
in urma cu 20 de ani am luat la mine acasa o tanara care tocmai nascuse o fetita, parintii i-au interzis sa vina acasa cu bebelasul, ea a aflat tarziu de sarcina si n-a mai fost posibil un avort,asa ca a dus sarcina cum a putut. Dupa nastere a stat in spital o perioada, si urma sa ajunga pe strazi, prietenul nu a recunoscut ''participarea'' (erau liceeani amandoi) si astfel s-a trezit singura, izognita de ''oamenii'' din jur si ignorata de cei pe care ea ii iubea...
am botezat fetita, am ajutat-o cum am putut atunci, si am ramas prietene, inca mai corespondam.
Fetita, este de o inteligenta iesita din comun, o frumusete, mama ei s-a casatorit mai tarziu cu un neamt care le iubeste pe amandoua ca ochii din cap. Cei din Germania considera ca fetita era prea inteligenta pentru un copil normal astfel a fost indrumata catre scoli speciale...
Acum a crescut, are 20 de ani si sunt sigura ca e un om deosebit..de ce s-ar intoarce aici unde oamenii au privit-o ca pe ''ceva'' ce le statea in calea fericirii lor...
se spune ca Dumnezeu nu doarme, la 1 an tatal fetei(acum e femeie deja) care i-a interzis ficei sa vina acasa cu ''plodul''in brate a avut un accident si trenul i-a taiat picioarele de sus;
dupa 5 ani de la nasterea copilului tatal natural al acestei fetite a avut un accident de masina , coloana fracturata,este paralizat la pat si nu s-a casatorit niciodata,nu are copii, parintii lui au cautat-o pe nepotica si chiar au incercat sa o ia cu ajutorul judecatorilor corupti, insa n-au reusit (fetita semana leit pe tatal).
Uitandu-ma in urma, sunt convinsa ca liceeanca cu copilul, nu regreta ca are o fiica de 20 de ani,iar daca ar da anii innapoi n-ar schimba nimic daca nu ar fi nascut-o cred ca ar fi avut o viata pustie. Prezenta unui copli iti da forta dar si o mare responsabilitate.
Am ajutat multe tinere cu copii si fara partener alaturi, si ma intreb in ce lume traim? de unde aceasta frica pentru ''ce zice lumea'', de unde inima rece a a parintilor sa-si arunce in strada fiicele ramase insarcinate?unde au fost, ei parintii, cand acesti copii aveau nevoie de indrumare parinteasca si de sfaturi ca viitori adulti??
Totul depinde de noi cum ne educam copii, cum ii tinem aproape si cum stim/putem sa le vindecam sufletele. Indiferenta naste monstri..

inca o dovada ca se poate...
si, eu am zis ca vorbele trec pe langa mine ca vantul, si chiar asa e (dar a trecut mult timp si am trecut prin multe pana sa ajung la asta)... sunt doar niste cuvinte rostite de oameni care judeca fara sa cunoasca si care oricum sunt diferiti de mine. Atat timp cat am constiinta curata si stiu care sunt posibilitatile si limitele mele, nu am nevoie sa plec urechea la gura lumii... un pic ai amestecat lucrurile... dar, povestea e frumoasa :) . Ma bucur mult sa cunosc oameni ca tine, care chiar fac ceva pentru cei jur :)

De la: Ella078178, la data 2010-01-22 15:27:49pt sirghea
si despre tine as putea spune ca traiesti intr-un cerc stramt :P ... tu ai o experienta de viata eu alta... de asta si gandim diferit... as putea gandi ca tu nu esti sufiecient de deschis pentru a vedea ca exista si alte posibilitati decat avortul, exact asa cum tu ai gandi ca eu nu sunt suficient de deschisa pentru a vedea ca exista si alte posibilitati decat nasterea ...
depinde din care parte a "cercului"/ din care "cerc" privesti lucrurile :)

eu cred ca se poate, pentru ca am fost in situatia ei si am reusit cu copil cu tot ;). Deci vorbesc de realitate! Stiu ca ea e nitelus mai mica, dar cu un pic de ajutor si ea va putea daca are vointa ;) si sunt dispusa (si pot) sa o ajut :) .

Trebuie sa intelegi ca nu se poate sa gandim toti la fel :) ... ne-am plictisi ;)

De la: kudika055844, la data 2010-01-23 20:31:30pai si tu domnisoara de 21 de ani:)) tu inca nu te-ai cracanat la niciunul?=)) poate nu la unul chiar la mai multi numai speria fata daca nu stii de capul tau si ia aminte si tu ca nu se stie cand te vei cracana si tu urmatoarea oara sa nu patesti la fel
cere ajutorul cuiva mai mare decat tine si du-te si avorteaza nu iti manca sanatatea de pe acum ...17 ani...tre intai sa cresti tu ca sa poti creste un copi.mult succes

De la: freakbabe, la data 2010-01-23 20:35:44

De la: kudika055844, la data 2010-01-23 20:31:30pai si tu domnisoara de 21 de ani:)) tu inca nu te-ai cracanat la niciunul?=)) poate nu la unul chiar la mai multi numai speria fata daca nu stii de capul tau si ia aminte si tu ca nu se stie cand te vei cracana si tu urmatoarea oara sa nu patesti la fel
cere ajutorul cuiva mai mare decat tine si du-te si avorteaza nu iti manca sanatatea de pe acum ...17 ani...tre intai sa cresti tu ca sa poti creste un copi.mult succes

cata minte ai? cum sa avorteze?...ai cazut in cap cand erai mica?...copilul asta o sa-i fie alinare, asa ca nu mai scrie atatea tampenii

De la: sirghea, la data 2010-01-23 15:13:48
ma da suparata pe mine poti fi....poate ca ai dreptate...in ce te priveste...dar...altfel au fost conditiile tale si altele sunt conditiile ei...
tu spui ca in loc sa fie doar unul care sufera ar fi mai bine sa fie doi ? crezi ca atunci ar trece mai usor peste toate....prostiii.tu nu vezi ca sunt atitia care ...iubesc viata si copii si chiar se inteleg si ajung la disperare....de ce sa se condamne singura de la virsta asta?
macar acum in ceasul....sa deschida ochii...poate asta sa-i fie invatatura de minte...in viata e bine sa nu te joci cu p... si cu semnatura ca la ambele platesti urit de tot...:)

De la: kudika055844, la data 2010-01-23 20:31:30pai si tu domnisoara de 21 de ani:)) tu inca nu te-ai cracanat la niciunul?=)) poate nu la unul chiar la mai multi numai speria fata daca nu stii de capul tau si ia aminte si tu ca nu se stie cand te vei cracana si tu urmatoarea oara sa nu patesti la fel
cere ajutorul cuiva mai mare decat tine si du-te si avorteaza nu iti manca sanatatea de pe acum ...17 ani...tre intai sa cresti tu ca sa poti creste un copi.mult succes

De la: kudika053522, la data 2010-01-24 05:32:02pur si simplu ia-ti o prietena cu tine sau eventual o fata care a mai trecut prin asa ceva...vorbeste cu ea..despre ce e vorba..si daca esti in stare sa iti asumi riscurile dute si fa avort...ca ai doar 17 ani...si pt boul de prietenu tau nam ce zice...am si eu 17 ani si ma gandesc ca mi se poate intampla si mie...da macar stiu ca imi e alaturi...trebuia sa ii inscenezi ceva in genu sa fi vazut cum reactioneaza...acu ai vazut cam tarziu ce ai langa tine...bafta si ai grija la prieteni pe care tii alegi...problemele astea nu cred ca le mai scriai pe site daca el iti era alaturi si iti ridica moralu si rezolvati impreuna problema...deci multa bafta si ai grija de tine

De la: Ella078178, la data 2010-01-23 23:37:20

De la: sirghea, la data 2010-01-23 15:13:48
ma da suparata pe mine poti fi....poate ca ai dreptate...in ce te priveste...dar...altfel au fost conditiile tale si altele sunt conditiile ei...
tu spui ca in loc sa fie doar unul care sufera ar fi mai bine sa fie doi ? crezi ca atunci ar trece mai usor peste toate....prostiii.tu nu vezi ca sunt atitia care ...iubesc viata si copii si chiar se inteleg si ajung la disperare....de ce sa se condamne singura de la virsta asta?
macar acum in ceasul....sa deschida ochii...poate asta sa-i fie invatatura de minte...in viata e bine sa nu te joci cu p... si cu semnatura ca la ambele platesti urit de tot...:)

:) Dupa cum spuneam, gandim diferit, pentru ca avem experiente de viata (si caractere) diferite :) .

De ce sa fiu suparata? Ca ti-ai expus parerea? nuuu!! este normal sa avem opinii diferite (si inteleg f bine si punctul tau de vedere chiar daca nu il impartasesc). in plus, sunt genul de persoana care se supara si se enerveaza fff greu ;)... si careia ii place sa DISCUTE calm si civilizat :). Si nu ma deranjeaza sa dicut nici in contradictoriu atata timp cat discursul este de bun simt, logic si bine argumentat (asa invat mai multe, poate cateodata si celalalt are dreptate ;) )
Vezi tu, eu nu gandesc ca vor fi 2 persoane care sufera... STIU si am recunoscut ca le-ar fi foarte greu la inceput, asa cum mi-a fost si mie (nu am avut nici un sprijin... dar pe ea as ajuta-o, deci nu ar fi chiar singura). Dar cred ca ea isi poate reface viata si isi poate continua si studiile, asa cum am facut-o si eu. Si mai cred ca acelui copil i se ofera sansa sa construiasca ceva in viata, de asemenea.

Eu am suferit foarte mult cat am fost copil, foarte mult... dar ma bucur ca m-am nascut si ca traiesc (chiar daca uneori chiar si mie mi se pare viata urata)... si tot ce am obtinut in viata a fost pe munca mea si cu ajutorul meu... si am facut multe in cei 27 de ani pe care ii am. In general, de cate ori ma izbesc de o problema prefer sa ma concentrez asupra a ce e de facut si a o rezolva decat sa ma apuc de meditat asupra situatiei mele si sa-mi plang de mila... si niciodata nu pornesc de la premiza ca ar fi imposibil de rezolvat... primul cuvant care imi trece prin cap cand ma aflu intr-o situatie dificile este TREBUIE!!! (... sa fac tot ce pot sa indrept lucrurile) . de fapt, prietenii mei spun ca acesta este si cuvantul care ma caracterizeaza...

De ce acel copilas nu ar putea face la fel pe parcurs ce creste si se dezvolta? de ce sa nu i se ofere sansa sa aleaga el ce vrea? Poate ca acel copil ar vrea sa traiasca... cunosc persoane care au fost "greseli" pentru parintii lor, si pentru care mamele lor au devenit eroi de viata pentru faptul ca i-a nascut si i-a crescut din saracia lor, asa cum au stiut mai bine... si unii din ei nu s-au nascut in Romania noastra de azi ci in Africa de acum 30-40 de ani. Iar astazi sunt persoane realizate :).

Asa vad eu lucrurile. Sunt o fire optimista dar cu optimismul meu nu am dat niciodata gres. Si la fel imi voi educa si copilul... optimist, sensibil la durerile altora, dar puternic si hotarat sa treaca peste obstacolele vietii, fara a-l resfata prea mult si fara a-i darui tot ceea ce vrea pe tava... Asa, precum Kirikou (copilul african care s-a nascut singur ;P)

In concluzie, dupa mine, ei nu vor suferi decat temporar... dar apoi lucrurile se vor schimba in favoarea amandorura :)

Oricum, nu incerc sa conving, am vrut doar sa explic mai bine de ce vad eu lucrurile altfel...

Decizia este a ei, important este ca "informatia sa fie aruncata" (dupa cum a mai spus cineva pe forum), si pro si contra avortului/nasterii, pentru ca ea sa ia decizia (oricare ar fi) in cunostinta de cauza... desi, ma intreb daca are rabdarea si energia necesara sa citeasca ce am scris noi pe aici. Sper ca a reusit cel putin sa vorbeasca cu parintii ei...

De la: blaa, la data 2010-01-20 16:40:55

De la: maria33, la data 2010-01-20 16:27:59

De la: blaa, la data 2010-01-20 16:15:58

De la: maria33, la data 2010-01-19 22:51:51ce destepti va credeti cu totii...fata scrie la topic ajutati-ma si voi ii faceti morala sau o luati peste picior.
roaga o prietena de incredere sa te insoteasca la doctor si iti rezolvi problema fara ca parintii tai sa afle.si pe viitor fii mult mai atenta.succes!

bine ca esti tu desteapta! cand s-a cracanat in fata lu' ala,nu s-a gandit si ea putin ? da ce vroiai sa-i zicem ?cuvinte de lauda ?!

asta ii spui tu unei copile de 17 ani in situatia ei?daca era copilul tau ce-i faceai??sigur ca nu trebuie aplaudata,dar mesajele voastre n-o vor ajuta cu nimic

copila la 17 ani ,gravida? daca era copilu' meu,cu siguranta nu ar fi fost gravida la varsta asta !

De la: rashela, la data 2010-01-24 06:07:21

Imi pare rau, sper sa nu gresesc.. am intalnit in mesajele tale "as ajuta-o"... (desigur referindu-te la cea care deschide topicul si la problema ei)... si ma intrebam, in cazul de fata... ce ai face, mai concret?. Nu stiu unde locuiesti, unde locuieste, ce timp liber ai, .. dar, recitind cazul de fata.. inteleg cam asa: lasi tot si dai fuga la fetiscana asta de 17 ani, o tii de manuta timp de 9 luni de zile dupa care, impreuna cu pruncul o iei acasa la tine si o ajuti sa devina o persoana realizata. Asta in cuvinte simple fara sa exagerez cumva expresia... "dar pe ea as ajuta-o". Gresesc cumva?
Sper ca nu te refereai doar la sfaturi si cuvinte de incurajare.. (ca noi toate, de altfel). Cu alte cuvinte, sper sa nu fie doar un "discurs" pompos.. despre ce frumoasa e viata, ce simpla e si ce minunat este sa te chinui .. ca sa simti din plin ca traiesti.

De la: sirghea, la data 2010-01-22 15:06:43

De la: Ella078178, la data 2010-01-21 20:16:59

De la: psihoterapeut, la data 2010-01-21 19:09:18cineva a spus mai sus intr-un raspuns: ''de genul - avortul este o solutie rapida ''..si eu am trecut prin asta, vorbele nu mai mai deranjeaza trec pe langa mine ca vantul''....
eu nu cred ca se trece decat l ao ascundere a durerii undeva adanc in suflet...candva va iesii la suprafata sub o forma sau alta: depresie, deznadejde, tulburari de constiinta, anxietate,etc.
Tot ceea ce se intampla in viata noastra si nu ne place ne doare ! daca nu rezolvam atunci situatia, vom purta cu noi o viata in suflet o durere la care se vor mai adauga altele, ne acoperim sufletul cu o carapace dura si vom dovedi astfel cat de rezistenti suntem ca trecem peste probleme usor...nu e asa ! preocupati sa ne acoperim propria sensibilitate devenim astfel imuni la problemele celorlalti, si asa se formeaza si societatea in care traim, uitati-va in jur !
insa acumuland durere vom ceda la un moment dat, iar daca nu avem in preajma la acel moment un suflet intelegator, va fi dureros deoarece toata durerea poate iesi afara cu o forta uriasa..
pentru cei care sunteti tineri , pana in 25 de anii, poate credeti ca putem sterge o problema/greseala cu buretele, insa nu e asa, trecutul ne va urmarii oriunde si cel mai bine este sa cerem ajutorul in toate partile,sa auzim mai multe pareri...
in acest caz e vorba de doua suflete, ambele vor suferi...sau poate nu..
am sa va redau o istorioara adevarata:
in urma cu 20 de ani am luat la mine acasa o tanara care tocmai nascuse o fetita, parintii i-au interzis sa vina acasa cu bebelasul, ea a aflat tarziu de sarcina si n-a mai fost posibil un avort,asa ca a dus sarcina cum a putut. Dupa nastere a stat in spital o perioada, si urma sa ajunga pe strazi, prietenul nu a recunoscut ''participarea'' (erau liceeani amandoi) si astfel s-a trezit singura, izognita de ''oamenii'' din jur si ignorata de cei pe care ea ii iubea...
am botezat fetita, am ajutat-o cum am putut atunci, si am ramas prietene, inca mai corespondam.
Fetita, este de o inteligenta iesita din comun, o frumusete, mama ei s-a casatorit mai tarziu cu un neamt care le iubeste pe amandoua ca ochii din cap. Cei din Germania considera ca fetita era prea inteligenta pentru un copil normal astfel a fost indrumata catre scoli speciale...
Acum a crescut, are 20 de ani si sunt sigura ca e un om deosebit..de ce s-ar intoarce aici unde oamenii au privit-o ca pe ''ceva'' ce le statea in calea fericirii lor...
se spune ca Dumnezeu nu doarme, la 1 an tatal fetei(acum e femeie deja) care i-a interzis ficei sa vina acasa cu ''plodul''in brate a avut un accident si trenul i-a taiat picioarele de sus;
dupa 5 ani de la nasterea copilului tatal natural al acestei fetite a avut un accident de masina , coloana fracturata,este paralizat la pat si nu s-a casatorit niciodata,nu are copii, parintii lui au cautat-o pe nepotica si chiar au incercat sa o ia cu ajutorul judecatorilor corupti, insa n-au reusit (fetita semana leit pe tatal).
Uitandu-ma in urma, sunt convinsa ca liceeanca cu copilul, nu regreta ca are o fiica de 20 de ani,iar daca ar da anii innapoi n-ar schimba nimic daca nu ar fi nascut-o cred ca ar fi avut o viata pustie. Prezenta unui copli iti da forta dar si o mare responsabilitate.
Am ajutat multe tinere cu copii si fara partener alaturi, si ma intreb in ce lume traim? de unde aceasta frica pentru ''ce zice lumea'', de unde inima rece a a parintilor sa-si arunce in strada fiicele ramase insarcinate?unde au fost, ei parintii, cand acesti copii aveau nevoie de indrumare parinteasca si de sfaturi ca viitori adulti??
Totul depinde de noi cum ne educam copii, cum ii tinem aproape si cum stim/putem sa le vindecam sufletele. Indiferenta naste monstri..

inca o dovada ca se poate...
si, eu am zis ca vorbele trec pe langa mine ca vantul, si chiar asa e (dar a trecut mult timp si am trecut prin multe pana sa ajung la asta)... sunt doar niste cuvinte rostite de oameni care judeca fara sa cunoasca si care oricum sunt diferiti de mine. Atat timp cat am constiinta curata si stiu care sunt posibilitatile si limitele mele, nu am nevoie sa plec urechea la gura lumii... un pic ai amestecat lucrurile... dar, povestea e frumoasa :) . Ma bucur mult sa cunosc oameni ca tine, care chiar fac ceva pentru cei jur :)

povesti foarte frumoase....realitatea este foarte cruda pentru o fata de virsta ei ....cu un copil..."traiti in cercul vostru strimt..."