Poti iubi si insela in acelasi timp..?

am fost inselata de sotul meu, cine ma poate sfatui ce sa faca?

risti si castigi! dar daca pierd tot ?

kudikkka Postat pe 4 Mai 2010 14:15
Sunt impreuna cu prietenul meu de 2 ani. Ambii suntem din orase diferite,dar din acelasi judet. El este la facultate, bineinteles intr-un oras mai mare, din alt judet. Desi am avut pentru mult timp o relatie la distanta deoarece eu eram inca la scoala, neam inteles foarte bine, fiind fideli unul celuilalt. Anul trecut, dupa 1 an si ceva de relatie, am inceput si eu facultatea,iar din noiembrie ne-am mutat impreuna, desi el parea cam sceptic, zicandu-mi ca ne vom plictisi foarte repede unul de celalalt. Totusi in scurt timp am devenit si mai apropiati, nu stiu daca asta se poate numi obisnuinta sau nu, sau cum se defineste aceasta intr-un cuplu, dar atunci cand nu eram la scoala, eram fiecare minut impreuna. Bineinteles ca ma mai intalneam si prietenii, dar cand el nu putea veni cu mine, aveam asa o nerabdare de a ma intoarce cat mai repede acasa, ca sa fiu cu el, asa ca am inceput incet, incet, nu sa ma indepartez foarte tare de prietenii mei, dar sa gasesc intotdeauna scuze, ca sa nu pot iesi cu ei. Preferam sa merg cu el la cumparaturi, decat cu fetele, cum faceam inainte, ieseam cu prietenii lui, ca sa fiu mai mult timp cu el, iar in weekenduri cand trebuia sa merga acasa era un chin pentru mine pentru ca el nu eram cu mine.. pe scurt, eram eu si el, el si eu... eram unul in tot si toate.. Ambii practicam acelasi sport, avem aceeasi pasiune, asa ne-am si intalnit de fapt ,numai ca el este mai mult timp plecat decat mine, are mai multe meciuri, iar cum de aprox 2 luni sau reluat activitatile in domeniul nostru, el trebuie sa fie "prezent la datorie", cum se zice, iar eu am ramas mereu singura, aproape cate o saptamana intreaga. Nu pot spune ca nu l-am inteles ca trebuie sa fie plecat, si decat sa se intoarca aici in oras, unde stam noi, se intoarce la el acasa (la parinti), pentru ca este mai practic si mai aproape de meciul din ziua urmatoare, daor ca singuratatea isi facea simtita prezenta tot mai tare. Am incercat sami ocup timpul cat mai mult, sa ies din nou cu prietenii, numai ca... seara cand ma intorceam acasa eram din nou singura cuc! Imi doream atat de mult sa-i aud macar vocea, numai ca nici macar acest lucru nu era posibil. Il sunam intruna, iar el parca nu vroia sa raspunda, ia rcand intr-un final o facea,imi zicea ca tocmai a ajuns acasa si ca ma suna el. Dar telefonul lui nu mai venea, asa ca dupa o ora, il sunam eu, crezand ca poate vorbi cu mine acum, dar si atunci imi raspundea enervat, ca acum a ajuns si este foarte obosit si infometat si ca ma suna el. A repetat faza de multe ori, pana o data, recent, l-am intrebat de ce ma minte de fiecare data, iar el imi spune indiferent ca nu ma minte. Eu ii readuc aminte ce mi-a spus cu o ora inainte, iar el imi spune ca a fost ocupat sa le povesteasca altora cum ia fost lui la meci, iar eu cand il intrebam cum a fost, mereu imi raspundea scurt ca bine. Nu pot spune ca relatia s-a racit, cand el se intorcea de acasa, lasam eu intotdeauna de la mine, il rugam sa-mi povesteasca si mie, sa vorbeasca si cu mine, dar mai niciodata nu se putea, pentru ca eu nu intelegeam anumite lucruri, iar lui ii era prea greu sa-mi explice fara sa se enerveze, ca eu nu pricep. Insa trecea repede mereu, aceasta mica "discutie aprinsa" si mai mereu se termina cu o seara extraordinara, dupa care ma gendeam mereu cat de mult ne iubim, si ca putem trece noi peste toate impreuna... Saptamana trecuta insa, a fost ceam mai grea de pana acum... In ciuda faptului, ca nu reuseam sa vorbesc decat 2-3minute pe zi cu el, in acele minute, ne certam intruna. Eu ii reprosam lui, ca toata lumea ii este mai importanta decat mine, iar el mie, ca exagerez. Am simtit ca explodez de furie, mai ales ca intr-o seara nici nu mai mai aveam cu cine sa ma intalnesc, deaorece toti prietenii mei, plecasera acasa, pt ca venea weekend-ul. In aceasta stare a mea, m-a sunat la un moment dat un amic cu care nu mai vorbisem de mult. I-am spus acestuia ca sunt singura si ca ma plictisesc, iar acesta s-a oferit sa vina sami mai tina putin de uarat. Am acceptat bucuroasa ca mai ma cu cine schimba o vorba. Nu stiu cum s-a intamplat, dar l-am citit din momentul din care a intrat pe usa, ca nu vrea doar sami tina de urat, asa cum fac amicii, si chiar am reusit sa ma tin ferma pe pozitie si sa mentin o distanta fizica intre noi pentru mult timp, desi el tot incerca sa ma faca sa ii cad in brate. Nu mai stiu, cum sa intamplat sau de ce, pana la urma, mam trezit la el in brate si lam lasat sa ma sarute. de aici in colo va puteti imagina ce sa mai intamplat... Nu stiu de ce am facut asta, am regretat din momentul din care s-a intamplat.. Cu acel amic, nu mai vorbesc, dar numi pot scoate din minte fapta mea..si a lui, la urma urmei... Nu pot sa spun ca nu am vrut, as minti, numai ca nu am vrut sa il insel pe el... Il iubesc enorm, el este totul pentru mine, si nici in momentul de fata nu pot sami gasesc justificare pentru ceea ce am facut, ceea ce i-am facut lui mai ales! El nu stie, nu am avut curajul sa-i spun, nici nu pot sa ma uit in ochii lui, fara sa imi vina sa plang.. A incercat sa ma comport cat mai normal posibil, cred ca incep sa-mi revin, oarecum, insa la inceput, dupa ce l-am revazut, dupa acea saptamana plecata, nu am putut suporta nici macar atingerea lui. Si-a dat seama ca ceva nu este in regula, ca s-a intamplat ceva, dar eu am negat mereu si..cred ca l-am si convins inoarecare masura... Imi este greu sa adorm, fara sa imi revina in gand, tot ce am distrus... increderea, puritatea... Relatia noastra era bazata pe dragoste si incredere, ambii eram alesii celuilalt, iar eu am stricat totul... Nu stiu cum sa ma descurc cu aceasta povara, pentru ca nu pot sa-l distrug nici pe el,spuanadu-i adevarul... Stiu ca ma iubeste, la fel de mult cum il iubesc eu pe el, numi pot ierta faptul ca eu am gresit, si nu el... Nu stiu cum sa procedez mai departe, poate ar trebui sa ma despart de el, poate ar trebui sai spun? Ma apasa o durere sfasietoare, negasind nici un fel de solutie...
daca tu crezi ca ceea ce s-a intamplat ramane intre voi doi si atat. nu are rost sa-i spui secretele sunt secrete..dar de obicei pustanii astia sunt groaznic de laudarosi ...nu ar trebui sa-ti para rau pentru absolut nimic...faptul este deja consumat, nu crezi ?? ... nu mai gandi asa ...esti tanara si o viata ai !!! numai sa nu planga prietenul tau pe piesa aceea a lui uzzi si smiley "in lipsa mea" ... " pe patul meu si pe muzica mea :)) hacem haz de necaz
Vallee Postat pe 5 Mai 2010 18:59
deci. 1. esti foarte tanara,imi pari cruda in gandire.2. nu le mai aratati atata dragoste barbatilor,si crede-ma nu sant misogina.3.ai vazut ca atunci cand ai fost mai rece a venit el catre tine.chiar nu-ti spune nimic asta?4.ia-o usor. nu toata lumea gandeste asa profund ca tine.te-a ajutat intamplarea asta cu inselatul sa te maturizezi,asta este f. bine.5. nu mai fi asa patimasa. priveste lucrurile cu mai mult echilibru.te va ajuta sa privesti situatia la rece cum se spune. in consecinta nu-i spune ce ai facut.probabil ca nu va fi iubirea vietii tale...trairile tale intense nu ia dat prea mult de gandit ,sa te ocroteasca ,sa fie mai mult timp cu tine.

aizana Postat pe 23 Mai 2010 17:21
"nu sant misogina" categoric... misandra = femeie care uraste barbatii, misogin= barbat care uraste femeile
miss_darine Postat pe 23 Mai 2010 17:28
Da . Categoric poti iubi si insela in acelasi timp . O stiu din proprie experienta .
Miha66 Postat pe 12 Iunie 2010 14:33
De la: recoba, la data 2010-05-04 14:15:39Sunt impreuna cu prietenul meu de 2 ani. Ambii suntem din orase diferite,dar din acelasi judet. El este la facultate, bineinteles intr-un oras mai mare, din alt judet. Desi am avut pentru mult timp o relatie la distanta deoarece eu eram inca la scoala, neam inteles foarte bine, fiind fideli unul celuilalt. Anul trecut, dupa 1 an si ceva de relatie, am inceput si eu facultatea,iar din noiembrie ne-am mutat impreuna, desi el parea cam sceptic, zicandu-mi ca ne vom plictisi foarte repede unul de celalalt. Totusi in scurt timp am devenit si mai apropiati, nu stiu daca asta se poate numi obisnuinta sau nu, sau cum se defineste aceasta intr-un cuplu, dar atunci cand nu eram la scoala, eram fiecare minut impreuna. Bineinteles ca ma mai intalneam si prietenii, dar cand el nu putea veni cu mine, aveam asa o nerabdare de a ma intoarce cat mai repede acasa, ca sa fiu cu el, asa ca am inceput incet, incet, nu sa ma indepartez foarte tare de prietenii mei, dar sa gasesc intotdeauna scuze, ca sa nu pot iesi cu ei. Preferam sa merg cu el la cumparaturi, decat cu fetele, cum faceam inainte, ieseam cu prietenii lui, ca sa fiu mai mult timp cu el, iar in weekenduri cand trebuia sa merga acasa era un chin pentru mine pentru ca el nu eram cu mine.. pe scurt, eram eu si el, el si eu... eram unul in tot si toate.. Ambii practicam acelasi sport, avem aceeasi pasiune, asa ne-am si intalnit de fapt ,numai ca el este mai mult timp plecat decat mine, are mai multe meciuri, iar cum de aprox 2 luni sau reluat activitatile in domeniul nostru, el trebuie sa fie "prezent la datorie", cum se zice, iar eu am ramas mereu singura, aproape cate o saptamana intreaga. Nu pot spune ca nu l-am inteles ca trebuie sa fie plecat, si decat sa se intoarca aici in oras, unde stam noi, se intoarce la el acasa (la parinti), pentru ca este mai practic si mai aproape de meciul din ziua urmatoare, daor ca singuratatea isi facea simtita prezenta tot mai tare. Am incercat sami ocup timpul cat mai mult, sa ies din nou cu prietenii, numai ca... seara cand ma intorceam acasa eram din nou singura cuc! Imi doream atat de mult sa-i aud macar vocea, numai ca nici macar acest lucru nu era posibil. Il sunam intruna, iar el parca nu vroia sa raspunda, ia rcand intr-un final o facea,imi zicea ca tocmai a ajuns acasa si ca ma suna el. Dar telefonul lui nu mai venea, asa ca dupa o ora, il sunam eu, crezand ca poate vorbi cu mine acum, dar si atunci imi raspundea enervat, ca acum a ajuns si este foarte obosit si infometat si ca ma suna el. A repetat faza de multe ori, pana o data, recent, l-am intrebat de ce ma minte de fiecare data, iar el imi spune indiferent ca nu ma minte. Eu ii readuc aminte ce mi-a spus cu o ora inainte, iar el imi spune ca a fost ocupat sa le povesteasca altora cum ia fost lui la meci, iar eu cand il intrebam cum a fost, mereu imi raspundea scurt ca bine. Nu pot spune ca relatia s-a racit, cand el se intorcea de acasa, lasam eu intotdeauna de la mine, il rugam sa-mi povesteasca si mie, sa vorbeasca si cu mine, dar mai niciodata nu se putea, pentru ca eu nu intelegeam anumite lucruri, iar lui ii era prea greu sa-mi explice fara sa se enerveze, ca eu nu pricep. Insa trecea repede mereu, aceasta mica "discutie aprinsa" si mai mereu se termina cu o seara extraordinara, dupa care ma gendeam mereu cat de mult ne iubim, si ca putem trece noi peste toate impreuna... Saptamana trecuta insa, a fost ceam mai grea de pana acum... In ciuda faptului, ca nu reuseam sa vorbesc decat 2-3minute pe zi cu el, in acele minute, ne certam intruna. Eu ii reprosam lui, ca toata lumea ii este mai importanta decat mine, iar el mie, ca exagerez. Am simtit ca explodez de furie, mai ales ca intr-o seara nici nu mai mai aveam cu cine sa ma intalnesc, deaorece toti prietenii mei, plecasera acasa, pt ca venea weekend-ul. In aceasta stare a mea, m-a sunat la un moment dat un amic cu care nu mai vorbisem de mult. I-am spus acestuia ca sunt singura si ca ma plictisesc, iar acesta s-a oferit sa vina sami mai tina putin de uarat. Am acceptat bucuroasa ca mai ma cu cine schimba o vorba. Nu stiu cum s-a intamplat, dar l-am citit din momentul din care a intrat pe usa, ca nu vrea doar sami tina de urat, asa cum fac amicii, si chiar am reusit sa ma tin ferma pe pozitie si sa mentin o distanta fizica intre noi pentru mult timp, desi el tot incerca sa ma faca sa ii cad in brate. Nu mai stiu, cum sa intamplat sau de ce, pana la urma, mam trezit la el in brate si lam lasat sa ma sarute. de aici in colo va puteti imagina ce sa mai intamplat... Nu stiu de ce am facut asta, am regretat din momentul din care s-a intamplat.. Cu acel amic, nu mai vorbesc, dar numi pot scoate din minte fapta mea..si a lui, la urma urmei... Nu pot sa spun ca nu am vrut, as minti, numai ca nu am vrut sa il insel pe el... Il iubesc enorm, el este totul pentru mine, si nici in momentul de fata nu pot sami gasesc justificare pentru ceea ce am facut, ceea ce i-am facut lui mai ales! El nu stie, nu am avut curajul sa-i spun, nici nu pot sa ma uit in ochii lui, fara sa imi vina sa plang.. A incercat sa ma comport cat mai normal posibil, cred ca incep sa-mi revin, oarecum, insa la inceput, dupa ce l-am revazut, dupa acea saptamana plecata, nu am putut suporta nici macar atingerea lui. Si-a dat seama ca ceva nu este in regula, ca s-a intamplat ceva, dar eu am negat mereu si..cred ca l-am si convins inoarecare masura... Imi este greu sa adorm, fara sa imi revina in gand, tot ce am distrus... increderea, puritatea... Relatia noastra era bazata pe dragoste si incredere, ambii eram alesii celuilalt, iar eu am stricat totul... Nu stiu cum sa ma descurc cu aceasta povara, pentru ca nu pot sa-l distrug nici pe el,spuanadu-i adevarul... Stiu ca ma iubeste, la fel de mult cum il iubesc eu pe el, numi pot ierta faptul ca eu am gresit, si nu el... Nu stiu cum sa procedez mai departe, poate ar trebui sa ma despart de el, poate ar trebui sai spun? Ma apasa o durere sfasietoare, negasind nici un fel de solutie... din moment ce se comporta asa cu tine..si tu esti constienta de asta...de ce mai esti asa sigura ca te iubeste la fel de mult cum il iubesti tu pe el?
FRN Postat pe 6 Iulie 2010 01:45
De la: recoba, la data 2010-05-04 14:15:39Sunt impreuna cu prietenul meu de 2 ani. Ambii suntem din orase diferite,dar din acelasi judet. El este la facultate, bineinteles intr-un oras mai mare, din alt judet. Desi am avut pentru mult timp o relatie la distanta deoarece eu eram inca la scoala, neam inteles foarte bine, fiind fideli unul celuilalt. Anul trecut, dupa 1 an si ceva de relatie, am inceput si eu facultatea,iar din noiembrie ne-am mutat impreuna, desi el parea cam sceptic, zicandu-mi ca ne vom plictisi foarte repede unul de celalalt. Totusi in scurt timp am devenit si mai apropiati, nu stiu daca asta se poate numi obisnuinta sau nu, sau cum se defineste aceasta intr-un cuplu, dar atunci cand nu eram la scoala, eram fiecare minut impreuna. Bineinteles ca ma mai intalneam si prietenii, dar cand el nu putea veni cu mine, aveam asa o nerabdare de a ma intoarce cat mai repede acasa, ca sa fiu cu el, asa ca am inceput incet, incet, nu sa ma indepartez foarte tare de prietenii mei, dar sa gasesc intotdeauna scuze, ca sa nu pot iesi cu ei. Preferam sa merg cu el la cumparaturi, decat cu fetele, cum faceam inainte, ieseam cu prietenii lui, ca sa fiu mai mult timp cu el, iar in weekenduri cand trebuia sa merga acasa era un chin pentru mine pentru ca el nu eram cu mine.. pe scurt, eram eu si el, el si eu... eram unul in tot si toate.. Ambii practicam acelasi sport, avem aceeasi pasiune, asa ne-am si intalnit de fapt ,numai ca el este mai mult timp plecat decat mine, are mai multe meciuri, iar cum de aprox 2 luni sau reluat activitatile in domeniul nostru, el trebuie sa fie "prezent la datorie", cum se zice, iar eu am ramas mereu singura, aproape cate o saptamana intreaga. Nu pot spune ca nu l-am inteles ca trebuie sa fie plecat, si decat sa se intoarca aici in oras, unde stam noi, se intoarce la el acasa (la parinti), pentru ca este mai practic si mai aproape de meciul din ziua urmatoare, daor ca singuratatea isi facea simtita prezenta tot mai tare. Am incercat sami ocup timpul cat mai mult, sa ies din nou cu prietenii, numai ca... seara cand ma intorceam acasa eram din nou singura cuc! Imi doream atat de mult sa-i aud macar vocea, numai ca nici macar acest lucru nu era posibil. Il sunam intruna, iar el parca nu vroia sa raspunda, ia rcand intr-un final o facea,imi zicea ca tocmai a ajuns acasa si ca ma suna el. Dar telefonul lui nu mai venea, asa ca dupa o ora, il sunam eu, crezand ca poate vorbi cu mine acum, dar si atunci imi raspundea enervat, ca acum a ajuns si este foarte obosit si infometat si ca ma suna el. A repetat faza de multe ori, pana o data, recent, l-am intrebat de ce ma minte de fiecare data, iar el imi spune indiferent ca nu ma minte. Eu ii readuc aminte ce mi-a spus cu o ora inainte, iar el imi spune ca a fost ocupat sa le povesteasca altora cum ia fost lui la meci, iar eu cand il intrebam cum a fost, mereu imi raspundea scurt ca bine. Nu pot spune ca relatia s-a racit, cand el se intorcea de acasa, lasam eu intotdeauna de la mine, il rugam sa-mi povesteasca si mie, sa vorbeasca si cu mine, dar mai niciodata nu se putea, pentru ca eu nu intelegeam anumite lucruri, iar lui ii era prea greu sa-mi explice fara sa se enerveze, ca eu nu pricep. Insa trecea repede mereu, aceasta mica "discutie aprinsa" si mai mereu se termina cu o seara extraordinara, dupa care ma gendeam mereu cat de mult ne iubim, si ca putem trece noi peste toate impreuna... Saptamana trecuta insa, a fost ceam mai grea de pana acum... In ciuda faptului, ca nu reuseam sa vorbesc decat 2-3minute pe zi cu el, in acele minute, ne certam intruna. Eu ii reprosam lui, ca toata lumea ii este mai importanta decat mine, iar el mie, ca exagerez. Am simtit ca explodez de furie, mai ales ca intr-o seara nici nu mai mai aveam cu cine sa ma intalnesc, deaorece toti prietenii mei, plecasera acasa, pt ca venea weekend-ul. In aceasta stare a mea, m-a sunat la un moment dat un amic cu care nu mai vorbisem de mult. I-am spus acestuia ca sunt singura si ca ma plictisesc, iar acesta s-a oferit sa vina sami mai tina putin de uarat. Am acceptat bucuroasa ca mai ma cu cine schimba o vorba. Nu stiu cum s-a intamplat, dar l-am citit din momentul din care a intrat pe usa, ca nu vrea doar sami tina de urat, asa cum fac amicii, si chiar am reusit sa ma tin ferma pe pozitie si sa mentin o distanta fizica intre noi pentru mult timp, desi el tot incerca sa ma faca sa ii cad in brate. Nu mai stiu, cum sa intamplat sau de ce, pana la urma, mam trezit la el in brate si lam lasat sa ma sarute. de aici in colo va puteti imagina ce sa mai intamplat... Nu stiu de ce am facut asta, am regretat din momentul din care s-a intamplat.. Cu acel amic, nu mai vorbesc, dar numi pot scoate din minte fapta mea..si a lui, la urma urmei... Nu pot sa spun ca nu am vrut, as minti, numai ca nu am vrut sa il insel pe el... Il iubesc enorm, el este totul pentru mine, si nici in momentul de fata nu pot sami gasesc justificare pentru ceea ce am facut, ceea ce i-am facut lui mai ales! El nu stie, nu am avut curajul sa-i spun, nici nu pot sa ma uit in ochii lui, fara sa imi vina sa plang.. A incercat sa ma comport cat mai normal posibil, cred ca incep sa-mi revin, oarecum, insa la inceput, dupa ce l-am revazut, dupa acea saptamana plecata, nu am putut suporta nici macar atingerea lui. Si-a dat seama ca ceva nu este in regula, ca s-a intamplat ceva, dar eu am negat mereu si..cred ca l-am si convins inoarecare masura... Imi este greu sa adorm, fara sa imi revina in gand, tot ce am distrus... increderea, puritatea... Relatia noastra era bazata pe dragoste si incredere, ambii eram alesii celuilalt, iar eu am stricat totul... Nu stiu cum sa ma descurc cu aceasta povara, pentru ca nu pot sa-l distrug nici pe el,spuanadu-i adevarul... Stiu ca ma iubeste, la fel de mult cum il iubesc eu pe el, numi pot ierta faptul ca eu am gresit, si nu el... Nu stiu cum sa procedez mai departe, poate ar trebui sa ma despart de el, poate ar trebui sai spun? Ma apasa o durere sfasietoare, negasind nici un fel de solutie... Nu iubesti nimic, daca iubeai nu picai in bratele invitatului tau! Poate prietenul tau vrea o " pauza" si tu nu te poti abtine de la intalniti, iesiri, prieteni si bairam. El face sport, tu de ce nu citesti o carte, de ce nu-ti cauti ocupatie de femeie ( ca de fapt esti femeie "in casa", doar actul iti mai lipseste, nu?!) care are o relatie serioasa. Daca el nu a fost acasa, si prietenii tai au plecat acasa, trebuia sa mergi si tu la ai tai......si " lista" poate continua..cu ceea ce puteai face inafara faptului sa te intinzi din plictiseala cu primul intrat pe usa. Da, sunt rea, pt. ca stii ca ai facut o prostie si in loc sa taci, te mai si vaicaresti! Tare-s curioasa daca ti-ar zice prietenul tau ca uite asa din senin s-a trezit cu o fosta prietena in brate si tot din senin peste ea..si ca-i pare rau..si s-ar plangocii..TU ce ai zice?!..L-ai ierta si i-ai zice c-a fost intr-un monent de ratacire? Aberezi fato! ..alege, ori prietenii si baruri, ori relatie de cuplu si cu iesiri cand poate si prietenul tau! Va meritati soarta toate, pe cuvant. Nu-mi raspunde ca nu vreau......e retoric!
stem_29 Postat pe 6 Iulie 2010 11:39
Stem, ce zice fata asta acilea?
Barbie30 Postat pe 6 Iulie 2010 11:52
De la: Barbie30, la data 2010-07-06 11:52:27Stem, ce zice fata asta acilea? Ca prietenul ei era plecat si ca ea se plictisea si culmea chiar atunci UN fost prieten a sunat-o, (o fi fost telepatia) si acel prieten s-a autoinvitat la ea acasa (probabil ea a crezand ca fac dantela in timp ce la tv se difuzeaza stirile) dar ala ( ti-e clar)vroia sex si ea nu si nu..si pana la urma, nah, a ' picat" sub el si acum plange....c-a gresit. Sper ca m-ai inteles am cam simplificat-o
stem_29 Postat pe 6 Iulie 2010 12:08
Vezi ce face telepatia din om?Si ea a gresit ca s-a tavalit cu ala,dar ea chiar nu A vrut,nu?
Barbie30 Postat pe 6 Iulie 2010 12:12
De la: Barbie30, la data 2010-07-06 12:12:18 Vezi ce face telepatia din om?Si ea a gresit ca s-a tavalit cu ala,dar ea chiar nu A vrut,nu? A recunoscut ca a vrut deci 50% e iertata. cealalta 50% de afla cel inselat......mamaaaa, la ce orgoliu au barbatii
stem_29 Postat pe 6 Iulie 2010 12:15
Intrebare: "Poti iubii si insela in acelasi timp?" Raspuns: Tu spui ca il iubesti,dar totusi l-ai inselat si ai ales sa te tavalesti atragand ispita prin telepatie. Unde e iubirea?Ca mie imi scapa
Barbie30 Postat pe 6 Iulie 2010 12:22
De la: Barbie30, la data 2010-07-06 12:22:55Intrebare: "Poti iubii si insela in acelasi timp?" Raspuns: Tu spui ca il iubesti,dar totusi l-ai inselat si ai ales sa te tavalesti atragand ispita prin telepatie. Unde e iubirea?Ca mie imi scapa Raspuns: intre picioare. ( poate iau un ban pe forum, ar nu m-am putut abtine
stem_29 Postat pe 6 Iulie 2010 12:25
De la: stem_29, la data 2010-07-06 12:25:12 De la: Barbie30, la data 2010-07-06 12:22:55Intrebare: "Poti iubii si insela in acelasi timp?" Raspuns: Tu spui ca il iubesti,dar totusi l-ai inselat si ai ales sa te tavalesti atragand ispita prin telepatie. Unde e iubirea?Ca mie imi scapa Raspuns: intre picioare. ( poate iau un ban pe forum, ar nu m-am putut abtine
desi_desiree Postat pe 12 Iulie 2010 00:58
Fata draga nu fi trista fiindca e pacat.... vorba cantecului. E clar ca n-ai facut neaparat bine ca l-ai inselat, dar poate ca a meritat-o. Parerea mea: sterge cu buretele ce s-a intamplat si nu-ti mai face mustrari de constiinta. Conditia vitala este sa nu-ti faci un obicei din asta si sa mai inseli. Eu sunt de parere ca mai bine de desparti de prieten/sot decat sa-l inseli, desi cei mai multi merita din plin asta.
invain Postat pe 13 Iulie 2010 02:35
pf ce poveste lunga. nu putea scrie mai putiiiiiin?
clau19 Postat pe 13 Iulie 2010 02:52

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
mai avem o sansa?	64	De la: I_m_nuts2011 22 Octombrie 2010 11:20
de ce sunt ticalosi barbatii?	106	De la: Madamadalina69 16 Noiembrie 2009 18:19
o sa realizeze?	63	De la: Deeliaaaa 10 August 2011 19:51

dieta personala :sml-confused0006:	3	De la: bl_de 15 Iulie 2009 12:34
fertilizarea in vitro	4	De la: silviu_m74 30 August 2010 23:40