Copilul meu si copilul lui

m-am saturat de tot si toate

Buna tuturor

mipotop Postat pe 22 Iulie 2013 14:33
Copilul meu si copilul lui Help ..... nu mai pot. Cum pot relata lucrurile cat mai pe scurt? Eu am un b�iat de 12 ani, el un b�iat de 11 ani. Eu sunt separata de 7-8 ani, el a tr�it o relatie cu multe tentative de divort ( dar de dragul copilului si-au dat "n" șanse) care s-a terminat oficial acum 3 ani. Ne cunoastem de 5 ani, dar suntem �mpreuna de 2 jumate. Problema : copilul lui nu ma accepta, dar din punctul meu de vedere adevarata problema nu vine ca nu ma accepta, vine de la faptul va tat�l lui ( de la mama nu am așteptari) nu-i explica cum stau lucrurile si il lasa doar cu influența mamei!! �mi vorbește urat, ma sfideaz�, �mi raneste uneori copilul prin diferite cuvinte..., iar la toate astea tat�l lui are de zis doar ca nu-i momentul sa-i fac� observatii, ca va creste, va �nțelege si ma va accepta! Prima data cand a venit la noi a cerut sa doarma cu baiatul meu, acum nu accepta nici sa pun mana pe tatal lui! Se bosumfla si pleaca! Cum ar trebui sa procedez eu? Care ar trebui sa fie atitudinea tat�lui?
De la: mipotop, la data 2013-07-22 14:33:44Copilul meu si copilul lui Help ..... nu mai pot. Cum pot relata lucrurile cat mai pe scurt? Eu am un b�iat de 12 ani, el un b�iat de 11 ani. Eu sunt separata de 7-8 ani, el a tr�it o relatie cu multe tentative de divort ( dar de dragul copilului si-au dat "n" șanse) care s-a terminat oficial acum 3 ani. Ne cunoastem de 5 ani, dar suntem �mpreuna de 2 jumate. Problema : copilul lui nu ma accepta, dar din punctul meu de vedere adevarata problema nu vine ca nu ma accepta, vine de la faptul va tat�l lui ( de la mama nu am așteptari) nu-i explica cum stau lucrurile si il lasa doar cu influența mamei!! �mi vorbește urat, ma sfideaz�, �mi raneste uneori copilul prin diferite cuvinte..., iar la toate astea tat�l lui are de zis doar ca nu-i momentul sa-i fac� observatii, ca va creste, va �nțelege si ma va accepta! Prima data cand a venit la noi a cerut sa doarma cu baiatul meu, acum nu accepta nici sa pun mana pe tatal lui! Se bosumfla si pleaca! Cum ar trebui sa procedez eu? Care ar trebui sa fie atitudinea tat�lui? Tatal ar trebui sa intervina si sa-i spuna copilului, unde si cum greseste, si impreuna cu acel copil, sa gaseasca o solutie ca sa remedieze intreaga situatie. Educatie se face in copilarie si nu la maturitate. Iar copilul ar trebui sa mai afle de la tatal sau, ca el, parintele, chiar daca e impreuna cu tine, il iubeste si pe el, pe copil, nu doar pe tine.
Viorica_Ecaterina Postat pe 22 Iulie 2013 14:37
De la: mipotop, la data 2013-07-22 14:33:44Copilul meu si copilul lui Help ..... nu mai pot. Cum pot relata lucrurile cat mai pe scurt? Eu am un b�iat de 12 ani, el un b�iat de 11 ani. Eu sunt separata de 7-8 ani, el a tr�it o relatie cu multe tentative de divort ( dar de dragul copilului si-au dat "n" șanse) care s-a terminat oficial acum 3 ani. Ne cunoastem de 5 ani, dar suntem �mpreuna de 2 jumate. Problema : copilul lui nu ma accepta, dar din punctul meu de vedere adevarata problema nu vine ca nu ma accepta, vine de la faptul va tat�l lui ( de la mama nu am așteptari) nu-i explica cum stau lucrurile si il lasa doar cu influența mamei!! �mi vorbește urat, ma sfideaz�, �mi raneste uneori copilul prin diferite cuvinte..., iar la toate astea tat�l lui are de zis doar ca nu-i momentul sa-i fac� observatii, ca va creste, va �nțelege si ma va accepta! Prima data cand a venit la noi a cerut sa doarma cu baiatul meu, acum nu accepta nici sa pun mana pe tatal lui! Se bosumfla si pleaca! Cum ar trebui sa procedez eu? Care ar trebui sa fie atitudinea tat�lui? Problema este intre iubitul tau si copilul lui,nu ai ce sa faci!!!Daca partenerul tau este indiferent la comportamentul fiului sau in relatia cu tine,si daca tu ai sa tolerezi o astfel de atitudine,te vei transforma intr-o femeie nemultumita si nefericita!!! Incearca sa discuti ,intai,cu tatal copilului,sa-i explici ce anume te supara,apoi,poti deschide o discutie cu acel pusti,in limitele bunului simt si sa incerci sa ti-l apropii!!!Este singura cale,dar cheia solutionarii o reprezinta iubitul tau,tatal copilului!!Incearca!!!

kudika_15804 Postat pe 22 Iulie 2013 15:09
Multumesc! Intr-o zi, ajunsa la disperare, am purtat o discuție cu b�iatul, i-am zis ca sunt in viata tat�lui lui pentru ai oferi liniste, ca astept de la el doar minimul de respect, ca nu ma astept sa ajung confidenta lui sau sa-mi zica mama! L-am �ntrebat: �ți vezi tat�l fericit l�ng� mine? Mi-a raspuns ca da. Apoi i-am propus: hai sa facem un efort sa ne intelegem de dragul tat�lui tau, este datoria noastr�.... dar din p�cate nu a avut nici un efect!
mipotop Postat pe 23 Iulie 2013 00:10
De la: mipotop, la data 2013-07-23 00:10:20Multumesc! Intr-o zi, ajunsa la disperare, am purtat o discuție cu b�iatul, i-am zis ca sunt in viata tat�lui lui pentru ai oferi liniste, ca astept de la el doar minimul de respect, ca nu ma astept sa ajung confidenta lui sau sa-mi zica mama! L-am �ntrebat: �ți vezi tat�l fericit l�ng� mine? Mi-a raspuns ca da. Apoi i-am propus: hai sa facem un efort sa ne intelegem de dragul tat�lui tau, este datoria noastr�.... dar din p�cate nu a avut nici un efect! Insista,draga mea,pe ambele fronturi,cel reprezentat de iubitul tau si cel care apartine fiului domniei sale,intr-o buna zi se vor aseza lucrurilepe fagasul lor,dar cu o singura conditie si anume, acel copilas sa fie eliberat de influenta din partea mamei lui!!Sunt convinsa ca este supus presiunii materne,deloc favorabila pentru bunul mers al vietii voastre de cuplu!!
kudika_15804 Postat pe 23 Iulie 2013 10:00
De la: mipotop, la data 2013-07-23 00:10:20Multumesc! Intr-o zi, ajunsa la disperare, am purtat o discuție cu b�iatul, i-am zis ca sunt in viata tat�lui lui pentru ai oferi liniste, ca astept de la el doar minimul de respect, ca nu ma astept sa ajung confidenta lui sau sa-mi zica mama! L-am �ntrebat: �ți vezi tat�l fericit l�ng� mine? Mi-a raspuns ca da. Apoi i-am propus: hai sa facem un efort sa ne intelegem de dragul tat�lui tau, este datoria noastr�.... dar din p�cate nu a avut nici un efect! Sunt convinsa ca, daca acest indemn ar fi venit din partea tatalui sau, acel copil ar fi luat in seama lucrurile astea. Si copilul trebuie lasat sa-si spuna parerea vis-a-vis de intreaga situatie si chiar implicat in luarea unei decizii care sa remedieze intreaga situatie. Participand si el activ la toate aceste discutii si hotarari, va tine mai bine cont sa se indrepte si sa nu te mai jigneasca, parerea mea.
Viorica_Ecaterina Postat pe 23 Iulie 2013 10:04
Problema e ca mama lui ii vorbeste urat despre tine. Copiii sunt usor de influentat, fiindca n-au maturitatea necesara de a decide ce e bine si ce e rau. Iubitul tau ar trebui sa poarte o discutie cu fosta sotie si s-o roage sa-si schimbe comportamentul. Din pacate, cata vreme ea nu adopta o alta atitudine fata de tine, copilul te va privi ca pe un inamic. E evident ca fosta nevasta nu s-a impacat cu situatia si inca mai spera la o impacare.
Micaell Postat pe 24 Iulie 2013 11:41
cata maturitate....negociezi cu un copil pt fericirea ta! Intreaba copilul tau daca ar putea sa inlocuiasca dragostea lui de Mama pt fericirea altora!Acest copil nu va accepta niciodata sa nu-si iubeasca ,Mama!Si daca ati da dovada de maturitate ,copilul ar trebui sa ramana alaturi de Mama sa ..si deabia atunci va accepta ca si voi aveti dreptul de a fi fericiti...."se va obisnui..e doar un coipil""..ce consolare.E un copil care da dovada de mai multa maturitate decat voi..dar mai negociati caci sentimentele copilului voi le decideti la naiba pt fericirea voastra!
carolyn-a Postat pe 24 Iulie 2013 12:07
De la: mipotop, la data 2013-07-22 14:33:44Copilul meu si copilul lui Help ..... nu mai pot. Cum pot relata lucrurile cat mai pe scurt? Eu am un b�iat de 12 ani, el un b�iat de 11 ani. Eu sunt separata de 7-8 ani, el a tr�it o relatie cu multe tentative de divort ( dar de dragul copilului si-au dat "n" șanse) care s-a terminat oficial acum 3 ani. Ne cunoastem de 5 ani, dar suntem �mpreuna de 2 jumate. Problema : copilul lui nu ma accepta, dar din punctul meu de vedere adevarata problema nu vine ca nu ma accepta, vine de la faptul va tat�l lui ( de la mama nu am așteptari) nu-i explica cum stau lucrurile si il lasa doar cu influența mamei!! �mi vorbește urat, ma sfideaz�, �mi raneste uneori copilul prin diferite cuvinte..., iar la toate astea tat�l lui are de zis doar ca nu-i momentul sa-i fac� observatii, ca va creste, va �nțelege si ma va accepta! Prima data cand a venit la noi a cerut sa doarma cu baiatul meu, acum nu accepta nici sa pun mana pe tatal lui! Se bosumfla si pleaca! Cum ar trebui sa procedez eu? Care ar trebui sa fie atitudinea tat�lui? Din acest mesj reiese clar ca tu invinovatesti ,tatal si copilul.Ar tb sa-ti pui tie intrebarea:care ar trebui sa fie atitudinea ta? In cazul in care copilul vine doar in vacante la voi ,ar trebui sa accepti in calitate de Mama ,dragostea acestui copil pt tatal sau,,,,NU sa te simti sfidata.
carolyn-a Postat pe 24 Iulie 2013 13:01
Eu pot sa zic cu mana pe inima si fara mustrari de constiinta ca am facut multe.... Da, aveam asteptari de la tatal lui. Nu gasesc normal sa-i gaseasca scuze la tot ceea ce face si in plus sa-i dea si dreptate! El este in competitie cu oricine si daca se dovedeste ca nu a castigat, "triseaza"! Pe lumea asta sunt mai multe tipuri de copiii si de la copiii in primul r�nd aștepți respect, se presupune va in sufletul unui copil nu trebuie sa existe rachiuna! Diferența de la respectul pentru o persoana si sfidare e lunga. Problema e ca aceasta atitudine nu o are doar cu mine, de cand este cu noi am �nceput sa evit�m sa mergem in vizita la prieteni pentru ca arunca cu juc�rii, tipa si altele. Un exemplu banal: o prietena de familie i-a zis intr-o zi: "vino un pic, te rog!" Raspuns: nu vreau! Iar atitudinea tat�lui lui este: nu-i momentul sa intervin, știu ca are multe defecte dar ..... Ce m-a deranjat foarte tare ca in nici un moment nu a venit sa zica: �mi pare r�u, mai ai r�bdare, el doar il scuza si in plus a zis odat�: " bine ca are fraieri cu cine sa-si fac� joaca!" Tot normal e? Am ajuns sa ma �ntreb: merita?
mipotop Postat pe 25 Iulie 2013 10:11
De la: mipotop, la data 2013-07-25 10:11:43Eu pot sa zic cu mana pe inima si fara mustrari de constiinta ca am facut multe.... Da, aveam asteptari de la tatal lui. Nu gasesc normal sa-i gaseasca scuze la tot ceea ce face si in plus sa-i dea si dreptate! El este in competitie cu oricine si daca se dovedeste ca nu a castigat, "triseaza"! Pe lumea asta sunt mai multe tipuri de copiii si de la copiii in primul r�nd aștepți respect, se presupune va in sufletul unui copil nu trebuie sa existe rachiuna! Diferența de la respectul pentru o persoana si sfidare e lunga. Problema e ca aceasta atitudine nu o are doar cu mine, de cand este cu noi am �nceput sa evit�m sa mergem in vizita la prieteni pentru ca arunca cu juc�rii, tipa si altele. Un exemplu banal: o prietena de familie i-a zis intr-o zi: "vino un pic, te rog!" Raspuns: nu vreau! Iar atitudinea tat�lui lui este: nu-i momentul sa intervin, știu ca are multe defecte dar ..... Ce m-a deranjat foarte tare ca in nici un moment nu a venit sa zica: �mi pare r�u, mai ai r�bdare, el doar il scuza si in plus a zis odat�: " bine ca are fraieri cu cine sa-si fac� joaca!" Tot normal e? Am ajuns sa ma �ntreb: merita? Mda, nu e de mirare ca acel copil e atat de obraznic, daca tatal sau il aproba si sustine in comportament.
Viorica_Ecaterina Postat pe 25 Iulie 2013 10:18
De la: mipotop, la data 2013-07-25 10:11:43Eu pot sa zic cu mana pe inima si fara mustrari de constiinta ca am facut multe.... Da, aveam asteptari de la tatal lui. Nu gasesc normal sa-i gaseasca scuze la tot ceea ce face si in plus sa-i dea si dreptate! El este in competitie cu oricine si daca se dovedeste ca nu a castigat, "triseaza"! Pe lumea asta sunt mai multe tipuri de copiii si de la copiii in primul r�nd aștepți respect, se presupune va in sufletul unui copil nu trebuie sa existe rachiuna! Diferența de la respectul pentru o persoana si sfidare e lunga. Problema e ca aceasta atitudine nu o are doar cu mine, de cand este cu noi am �nceput sa evit�m sa mergem in vizita la prieteni pentru ca arunca cu juc�rii, tipa si altele. Un exemplu banal: o prietena de familie i-a zis intr-o zi: "vino un pic, te rog!" Raspuns: nu vreau! Iar atitudinea tat�lui lui este: nu-i momentul sa intervin, știu ca are multe defecte dar ..... Ce m-a deranjat foarte tare ca in nici un moment nu a venit sa zica: �mi pare r�u, mai ai r�bdare, el doar il scuza si in plus a zis odat�: " bine ca are fraieri cu cine sa-si fac� joaca!" Tot normal e? Am ajuns sa ma �ntreb: merita? eu nu te invinovatesc dar foloseste-ti inima pt a gandi atunci cand e vorba de un copil! Tine cont si de faptul ca schimbarile din viata parintilor ,cu sau fara voia lor pt ca asa este viata,l-au afectat pe copil si rezultatul este cel prezentat de tine.Incearca uneori sa-l lasi sa doarma cu tatal sau si astfel si copilul tau se va bucura de a dormi in br�tele tale.Incearca prin fapte nu prin vorbe pt ca nu exista copii atat de rai ,decat in cazul in care ati lipseste intelepciunea si rabdarea.Exista atatea jocuri educative si distractive atat pt adulti cat si pt copii,incearca si nu-ti pierde rabdarea pt ca in final daca te intelegi cu tatal copilului este pacat sa-ti distrugi relatia.Coboara la nivelul copilului pt a putea intelege ce anume doreste ce-l supara.E un copil si nu trebuie sa fie acuzat ci ajutat.O zi buna.
carolyn-a Postat pe 25 Iulie 2013 11:38
Copilul doarme doar cu tat�l lui, jocuri: l-am �nv�țat rummy, am jucat c�rți (toci, ș�ptic�, popa prostul)... Si eu sunt mama si consider ca am suflet. Nu am facut nici o diferența �ntre ei, tot ce am oferit copilului meu a primit si a lui, poate uneori chiar mai mult. Problema e ca tat�l lui nu �nțelege ca "h�țurile" sunt in mainele lui, ca ar fi trebuit sa vorbeasc� mai mult cu el, sa-i transmit� si punctul lui de vedere... Viata merge �nainte, multumesc pentru opinii.
mipotop Postat pe 25 Iulie 2013 12:52
De la: mipotop, la data 2013-07-25 10:11:43Eu pot sa zic cu mana pe inima si fara mustrari de constiinta ca am facut multe.... Da, aveam asteptari de la tatal lui. Nu gasesc normal sa-i gaseasca scuze la tot ceea ce face si in plus sa-i dea si dreptate! El este in competitie cu oricine si daca se dovedeste ca nu a castigat, "triseaza"! Pe lumea asta sunt mai multe tipuri de copiii si de la copiii in primul r�nd aștepți respect, se presupune va in sufletul unui copil nu trebuie sa existe rachiuna! Diferența de la respectul pentru o persoana si sfidare e lunga. Problema e ca aceasta atitudine nu o are doar cu mine, de cand este cu noi am �nceput sa evit�m sa mergem in vizita la prieteni pentru ca arunca cu juc�rii, tipa si altele. Un exemplu banal: o prietena de familie i-a zis intr-o zi: "vino un pic, te rog!" Raspuns: nu vreau! Iar atitudinea tat�lui lui este: nu-i momentul sa intervin, știu ca are multe defecte dar ..... Ce m-a deranjat foarte tare ca in nici un moment nu a venit sa zica: �mi pare r�u, mai ai r�bdare, el doar il scuza si in plus a zis odat�: " bine ca are fraieri cu cine sa-si fac� joaca!" Tot normal e? Am ajuns sa ma �ntreb: merita? Atunci de ce mai stai?nu merita..in primul rind tatal nu te respecta...tu esti "femeia de servici"...sper sa te simti jignita ca nu o spun cu rautate...ai divortat de unu ca sa ti iei altul cu care sa te lupti...ia trimitel frumos la plimbare si vezi de tine si de copilul tau care se pare ca nu ti face probleme....ce zici?
selin32 Postat pe 25 Iulie 2013 13:15
De la: mipotop, la data 2013-07-25 12:52:46Copilul doarme doar cu tat�l lui, jocuri: l-am �nv�țat rummy, am jucat c�rți (toci, ș�ptic�, popa prostul)... Si eu sunt mama si consider ca am suflet. Nu am facut nici o diferența �ntre ei, tot ce am oferit copilului meu a primit si a lui, poate uneori chiar mai mult. Problema e ca tat�l lui nu �nțelege ca "h�țurile" sunt in mainele lui, ca ar fi trebuit sa vorbeasc� mai mult cu el, sa-i transmit� si punctul lui de vedere... Viata merge �nainte, multumesc pentru opinii. inseamna ca nu esti dorita intre ei ...probabil esti o gospodina buna, o mama la fel de buna pt copilul tau s'atat!
MissDarine Postat pe 25 Iulie 2013 13:18
�ncearc� sfatul unui specialist ...asta doar daca vrei ca aceasta relație a ta sa aib� continuitate
kudika_931639 Postat pe 22 August 2013 03:24
...aceeasi problema am avut-o si noi...Diferenta dintre noi este ca sotul meu imi este alaturi si i-a explicat copilului sau ca ma iubeste foarte mult si ca-si doreste sa fie cu mine , mai ales ca mama copilului sau l-a nascut pe acesta in speranta ca tatal in acest fel va ramane cu ea... A incercat sa ne faca zile negre prin intermediul copilului insa nu a mers.Desi...am avut zile cand imi venea sa-l dau afara din casa...desi vine rar la noi Dar am inteles la timp ca este doar influenta mamei sale. Parerea mea este ca trebuie sa te comporti normal , sa nu faci diferente intre copii deoarece mai tarziu va realiza ca nu ai tu vina pt despartirea parintilor lui.Cat despre influenta mamei copilului sotului tau...de aceasta nu vei scapa cat va trai...(din pacate)...doar daca-i va veni minte la cap si va realiza ca de fapt ii face rau fiului sau mai intai si apoi tie/voua. Asadar in concluzie , nu incerca nimic , poarta-te normal , nu da curs certurilor cu el (in aceasta situatie ignora-l total , mai ales daca nu-ti vb cuviincios). Pentru mai multe detalii vb pe e-mail daca doresti. Iti pot relata fragmente de intamplari in care probabil te vei regasi. Succes
kudika_931639 Postat pe 29 August 2013 21:58
Si totul s-a terminat! Am decis sa ne vedem de drumurile noastre! El zice ca eu nu am avut r�bdare, eu zic ca el nu s-a implicat deloc: ca a l�sat totul pe umerii mei- adica eu trebuia sa accept comportamentul copilului pana cand as fi intrat in gratiile lui! Culmea e ca el a considerat ca nu a greșit cu nimic, ca totul depindea doar de mine!
mipotop Postat pe 8 Decembrie 2013 10:31
De la: mipotop, la data 2013-12-08 10:31:20Si totul s-a terminat! Am decis sa ne vedem de drumurile noastre! El zice ca eu nu am avut r�bdare, eu zic ca el nu s-a implicat deloc: ca a l�sat totul pe umerii mei- adica eu trebuia sa accept comportamentul copilului pana cand as fi intrat in gratiile lui! Culmea e ca el a considerat ca nu a greșit cu nimic, ca totul depindea doar de mine! Este foarte usor sa dam vina pe altii pentru propriile noastre incapacitati. In cazul de fata, ma refer la faptul ca fostul tau iubit nu stie sa-si educe copilul. Stai linistita, vina cea mare o poarta tatal acelui copil, nu tu.
Viorica_Ecaterina Postat pe 8 Decembrie 2013 10:57
De la: mipotop, la data 2013-12-08 10:31:20Si totul s-a terminat! Am decis sa ne vedem de drumurile noastre! El zice ca eu nu am avut r�bdare, eu zic ca el nu s-a implicat deloc: ca a l�sat totul pe umerii mei- adica eu trebuia sa accept comportamentul copilului pana cand as fi intrat in gratiile lui! Culmea e ca el a considerat ca nu a greșit cu nimic, ca totul depindea doar de mine! Felicitari ! Ai luat cea mai inteleapta decizie. Fiind atat de preocupata sa mearga bine relatiile intre tine, el si copilul lui exista sansa ca intr-un final sa sufere copilul tau fara sa ai habar. De ce spun asta. Pentru ca din comportamentul copilului tau in aceasta poveste deduc ca are mult bun simt si o educatie buna. In aceste conditii, cred ca a cautat sa faca tot posibilul ca sa fie alaturi de tine si sa nu iti fie o grije in plus. Sa nu iti para rau pentru decizia luata si mare grija sa nu apeleze la mila ta si tu sa cedezi. Daca tinea cat de cat la tine , respectivul nu ar fi trebuit sa accepte nici o clipa sa fi tratata cu atata lipsa de respect de catre copilul lui. In plus trebuie sa te gandesti ca in multe cazuri copii sunt reflexia propriilor parinti asa ca o vina a apartinut si tatalui pentru lipsa de buna crestere a copilului sau. In opinia mea ai fost doar o manta de vreme rea pentru respectivul individ. Inca o data iti spune, sa nu iti para rau. Ai avut un instinct foarte bun cand ai luat decizia sa va despartiti. NU meriti un astfel de barbat. Eu consider ca el a profitat de bunatatea ta. Asa se intampla uneori in viata. Unii sunt donatori universali (tu) iar ceilalti primitori universali (el).
Radu_Cristian_1 Postat pe 8 Decembrie 2013 12:09
Bravo pentru taria de a merge mai departe! In fond, copilul tau este cel mai important om! Poate nu ar fi trait fericit cu un astfel de frate vitreg...Sunt sigura ca exista acel barbat pentru tine care te va accepta cu copilul si mai mult, il va trata ca pe un fiu!
kudika_944494 Postat pe 9 Decembrie 2013 12:20
De la: mipotop, la data 2013-12-08 10:31:20Si totul s-a terminat! Am decis sa ne vedem de drumurile noastre! El zice ca eu nu am avut r�bdare, eu zic ca el nu s-a implicat deloc: ca a l�sat totul pe umerii mei- adica eu trebuia sa accept comportamentul copilului pana cand as fi intrat in gratiile lui! Culmea e ca el a considerat ca nu a greșit cu nimic, ca totul depindea doar de mine! E foarte bine ca ai luat decizia cea mai buna,vei gasi barbatul bun la timpul potrivit care isi va cunoaste implicarea totala in viata de familie,dar pana atunci.....mai ai de asteptat!
Titanika Postat pe 9 Decembrie 2013 12:34

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
despre femeia nascuta in fodia fecioarei.	7	De la: dienuscha 19 Martie 2010 21:15
Asa sunt eu:P	115	De la: iacinta 29 Ianuarie 2010 10:12
Farmece si vraji	100	De la: motzata 16 Noiembrie 2015 22:50

Reclama Nescafe	11	De la: Lorena26 20 Iulie 2009 19:30
relatie la distanta	3	De la: kudika_968741 15 Iunie 2014 18:38