esec?

De la: crissulinaa, la data 2016-01-09 15:11:29as vrea sa am un raspuns la intrebarea dumneavoastra. nu stiu de ce raman. stiu doar ca as vrea sa fie bine.

De la: crissulinaa, la data 2016-01-08 15:07:21....................................


" Ma simt umilita, ma simt respinsa, dar nu am curajul suficient sa plec pentru ca inca sper la o minune, Nici nu am idee ce se intamapla, daca o sa mai fie vreodata ceva bine... dar raman...parca legata de dorinta de a fi bine din nou."


Eu, una, nu suport lasii, indiferent daca sunt femei sau barbati!!!

Draga mea, daca te simti umilita, de ce continui relatia aceasta??????Nu ai curaj????Unde l-ai pierdut????Ai mai multa incredere in ine si iesi din povestea asta??????Adica cum, TE SIMTI UMILITA SI MAI ACCEPTI UN ASEMENEA BARBAT IN VIATA TA??????DE CE, nu mai exista barbati in lumea asta??GRESIT, complet gresit!!IESI DIN MIZERIA IN CARE AI INTRAT!!!

De la: crissulinaa, la data 2016-01-08 15:07:21O sa incep cu inceputul. In 2014 am cunoscut un baiat pe internet, am vorbit, radeam, cum nu se intampla cu alte persoane. Prin mai dupa 2 luni de zile mi-a zis ca ma iubeste. Ideea e ca el nu stia cum arat pt ca fb de pe care vb nu avea poze cu mine. Am vrut sa ma deschid sa ii spun, dar am aflat ca in perioada in care cica ma iubea pe mine, el si-o tragea cu alta fata. Nu i-am mai spus nimic, si am continuat sa ii joc jocul. Partea proasta e ca am ajuns sa tin la el, si el la mine si a intrerupt relatia cu fata aia cica. Eu insa nu i-am spus adevarul, mai ales ca m-am imbolnavit si am luat in greutate foarte mult in urma unui tratament cu hidrocortizon. Cand nu am mai suportat, i-am spus totul. A spus sa ne despartim, am acceptat. Pana la urma am vorbit iar, stia de problemele de sanatate pe care le avusesem. Am reusit sa slabesc in prezent, dar nu am ajuns la greutatea pe care am avut-o inainte. El mi-a spus sa ne mutam impreuna ca altfel nu mai are rost sa continuam cu "relatia" asta. Am acceptat si am plecat de la mine de acasa, si am venit aici, sa stau cu el, dar mi-am dat seama ca am facut o mare greseala. Pe langa faptul ca nu e langa mine, ma face mereu sa am complexe si sa ma simt de rahat. Am ajuns sa cred ca sunt un nimic, desi as face orice sa stiu ca ii e bine lui. Am gresit cand nu i-am spus ca m-am ingrasat, dar nu a fost vina mea la urma urmei, putea sa se intample oricui, si am reusit sa slabesc si inca fac asta. Am ramas cu el tocmai pentru ca ma simteam vinovata pt minciuna. Dar din moment ce mi-a propus sa ne mutam impreuna, nu inteleg de ce ma face sa ma simt complexata, de ce ma face sa ma simt un nimic. Sunt momente in care stam in aceasi casa si nu vorbim, iar daca ii spun ceva imi spune ca sunt enervanta si ca il stresez. Fac curat, mancare el nu face nimic. In octombrie i-am gasit conturi pe n site-uri de socializare, is am vazut conversatii cu fel de fel de femei, iar raspunsul lui la asta a fost ca se simte singur. Sunt foarte geloasa, mai ales ca mi-a creat si complexe. Nu stiu daca pot sa am incredere in el, daca o sa mearga vreodata relatia asta. Simt ca ma complac in situatia asta doar pt ca ma simt vinovata, si as vrea sa ii arat ca nu sunt nesimtita cum mi-a spus el. A fost si singurul barbat cu care am avut relatii intime..si pe planul asta, prima data a fost o experienta de rahat, pe care nu as dori-o nimanuI. Acum la fel, ma respinge si aici...pe motiv ca nu are chef, ca nu e satisfacut dpdv sexual, ca nu e fericit. Si eu nu stiu ce sa mai fac sa fie bine. Ma simt umilita, ma simt respinsa, dar nu am curajul suficient sa plec pentru ca inca sper la o minune, Nici nu am idee ce se intamapla, daca o sa mai fie vreodata ceva bine... dar raman...parca legata de dorinta de a fi bine din nou.