Diana Danciu - Vechea masina de scris

VREAU SA VA STIU VOTUL...LA VEDERE!

varianta mea nu apare:(((

Postat pe 31 Mai 2007 12:38
Cea mai placuta si sensibila continuare, dupa parerea mea. Te exprimi simplu si frumos, cu multa emotie. E faina psihologia personajului tau, Amelie, felul cum incearca, undeva intr-un colt ascuns al mintii, sa-si ucida IN PLAN FICTIV parintii pentru a se cali si pentru a para, pe cat posibil, socul mortii lor reale, inevitabile. E intr-adevar un paradox fin redat de tine, si multi dintre noi ne imaginam cam cum si in ce conditii se va intampla, si cum vom reactiona. Daca nu vei fii tu cea castigatoare, nu-ti pierde increderea si curajul, adevarul e ca nu multi utilizatori Kudika savureaza povestile atipice, in stilul monologului interior, introspective, care vorbesc mai mult despre viata interioara a personajelor, decat despre intamplari propriu-zise, mai mult sau mai putin senzationale sau fanteziste. Mult succes!
Iti multumesc din suflet pentru aprecieri. (Eu sunt autoarea acestei variante). Te pup. Si ma bucur ca iti place.
dye_anna Postat pe 31 Mai 2007 14:19
E adevarat,e singurul capitol mai frumos.Exprimarea e frumoasa,chiar si continuarea imi place.Felicitari!

Postat pe 8 Iunie 2007 11:49
Multumesc mult pentru aprecieri. Eu recunosc ca varianta mea nu era poate cea mai potrivita, dar cred cu certitudine ca nici cea aleasa nu este cea mai "fericita" dintre optiuni... Mie mi-a placut varianta a patra. :)
dye_anna Postat pe 13 Iunie 2007 20:01