Imi amintesc ca pe la sfarsitul liceului o colega isi pierduse virginitatea. Noi, carcotasele, am initiat o serie de petreceri in pijama pentru a comenta si rascomenta evenimentul, caci era cu adevarat un eveniment: intre noi, pustoaice de 16-17 ani putine erau acelea care cunoscusera intru totul trupul unui barbat. Priveam curioase prin cartile de anatomie, mai pe la sfarsit, desenele schematice ale corpului uman si trageam cu urechea la discutiile baietilor. Si cam atat.

Mi-am amintit aceste detalii saptamana trecuta cand am vazut un clip intitulat “Ce se intampla in scolile din Romania”. Detalierea subiectului nu-si are locul in aceste randuri, insa un fapt este cert: sexul nu mai reprezinta o necunoscuta pentru copiii zilelor noastre. De altfel, nimic din ceea ce in mod normal tine strict de viata si preocuparile adultilor nu le este strain tinerilor din zilele noastre. Daca este bine sau rau nu ramane o chestiune de interpretare personala. Raspunsul este clar: este rau. Pentru ca se pierde copilaria, se sar etape importante din viata, iar consecintele actiunilor acestor copii, caci intr-un final trebuie sa le spunem copii, duc la adevarate tragedii.

Inca de mici, imitam comportamentul adultilor si este normal sa ne pregatim pentru aceasta etapa. Ne jucam de-a doctorii, avem grija de papusi, pe care le hranim, le imbracam etc., dar una este a imita prin intermediul jucariilor si alta este a pune in practica ceea ce ar trebui sa facem peste ani si decenii. La varsta la care fetitele se joaca cu papusile, alte fetite au grija de proprii copii. Imi amintesc acum si de un alt clip revoltator, unde un bebelus se purta dragastos cu papusa lui pentru a imita mai apoi comportamentul dezlantuit al parintilor din dormitor.

Este o contradictie aici. Pe de o parte, copiii vor sa faca din ce in ce mai multe lucruri ce apartin sferei maturitatii, pe de alta parte le este ingrozitor de teama de varste “inaintate” precum 25, 30 de ani. Nu vor sa imbatraneasca niciodata. Si acesti copii vor ajunge la un moment dat la maturitate dorindu-si sa fie iarasi copii sau visand la urmatorea etapa. Vor face la maturitate ceea ce trebuiau sa faca atunci cand erau la varsta copilariei. Si va fi prea tarziu. Se ajunge astfel la o situatie dramatica: adulti captivi in trupuri de copii sfarsesc prin a fi copii incatusati in corpuri de adulti.

Fiecare dintre noi trebuie sa invete ca exista o varsta pentru orice. Dar noi, noi vrem totul cat mai repede. Vrem salarii foarte mari, in schimbul unei experiente foarte mici, vrem sa urcam rapid pe scara profesionala, fiind in stare sa sacrificam relatiile sociale. Uitam sa ne traim viata, uitam sa luam pauza, sa respiram, pentru ca singura modalitate de a ne confirma valoarea este statutul profesional. Adolescentii vor viata sexuala a celor majori, iar cei aflati la douazeci si ceva de ani vor statutul parintilor lor. In cazul acesta, probabil ca la treizeci de ani ne vom pensiona. Si nu pentru ca vom dori sa ne imitam bunicii, ci pentru ca fizic si psihic vom fi epuizati. Ne vom dori din nou sa avem timp pentru noi, pentru prieteni, pentru familie, dar jobul solicitant nu ne va mai permite.
Toate editorialele Kudika »