Am lasat mobilul pe masa din bucatarie si am incercat sa-mi fac de lucru in incaperea alaturata. E ciudat, am gandit cu voce tare... e ciudat ca un barbat pe care nu cred ca il iubesc ma poate interesa atat de mult. Am continuat apoi in gand... cum stii daca iubesti? Si cum stii daca iubirea exista cu adevarat? Am crezut de atat de multe ori ca am intalnit-o incat am ajuns sa-i trambitez prezenta precum aparitia lupului la oi. Iar apoi, odata sfarsita presupusa iubire, mi-am spus ca nu fusese dragoste cu adevarat, ca numai ceea ce simt in prezent e cu adevarat iubire.

Mi-e teama asadar sa mai rostesc un cuvant atat de greu cum este dragostea. Pentru ca adevarul gol golut este ca nu mai cred in ea. Am incetat sa mai cred ca exista acea iubire care traieste pana la adanci batraneti.

Exista in mod cert emotii, indragosteala, ambitii, obsesii, dorinte, iar mai apoi o plictiseala de necuprins. In urma cu o saptamana plangeam pe umarul unui prieten drag. Probabil ca plangeam de frica. Nu vreau, i-am spus atunci, nu vreau sa ajung niciodata ca tine. Pentru ca dupa ce a iubit ani de-a randul o femeie careia i-a daruit copii si i-a promis fericire pana la adanci batraneti, s-a plictisit. Si ea, si el. S-au indepartat si au ajuns in zilele noastre sa traiasca singuratatea in doi.

Mi-a raspuns ca nu este atat de rau pe cat pare. Ca gaseste in fiecare zi ceva care sa ii trezeasca interesul. Orice altceva, numai dragoste nu. Pentru ca nici el nu mai crede in ea.

In timp ce gandeam cu durere la cuvintele sale, amicul meu mi-a aratat la masa alaturata un cuplu cu doi copii gemeni. Sunt casatoriti de 5 ani, imi explica el. Este prima data cand se intalnesc in ultimele sapte luni, e ziua copiilor, intelegi?. Intelegeam… si amicul meu se intalnea cu sotia din Craciun in Paste. Pentru a da senzatia copiilor ca sunt inca o familie... poate ca sunt. In definitiv, o familie nu presupune neaparat ca mama si tata sa faca sex.

Exista, m-a asigurat si el, “nevoia de altcineva”, aparuta dupa un timp in care paradoxal, nu aveai nevoie de nimic altceva decat persoana iubita. Apare necesitatea de a cauta ceva diferit fata de ceea ce ai, chiar daca esti multumit(a) cu ceea ce ai.

O prietena imi povestea, printre sughituri de plans, tocmai in ziua in care sarbatoream mucitoreste prin leneveala: dupa o partida fantastica de sex cu partenerul ei, acesta a invocat o problema si a plecat grabit catre mare. Ca isi dorea sa petreaca fara ea, n-ar fi atat de rau. Ca a sarit in patul primei femei care i-a iesit din cale, nu i-a picat prea bine amicei mele. De ce? ma intreba aceasta printre lacrimi. Daca e atat de bine cu mine, continua ea, de ce vrea cu alta cu care in mod cert nu e la fel de bine?

Pentru ca e alta. Pentru ca tanarul ei naravas si incarcat pana la saturatie de testosteron nu cauta mai bine la o alta femeie, ci pur si simplu… o alta femeie.

Dupa aceste numai trei exemple, imi este usor sa va explic de ce nu mai cred in dragostea de-o viata. Pentru ca nu gasesc in jurul meu niciun cuplu care sa imi confirme ca iubirea pe vecie exista.

Din bucatarie s-a auzit sunetul zgomotos al telefonului meu. Am raspuns incercand sa ma prefac indiferenta… recunosc: nu-i pot argumenta iubirii existenta, dar imi face o deosebita placere sa incerc…








Toate editorialele Kudika »