In urma cu cateva saptamani o prietena imi pisa neuronul: am ajuns ultima femeie, spunea aceasta, imi insel iubitul cu un barbat care nu ma atrage decat prin indemanarile sexuale. Am blestemat-o in gand, nu din repros, ci din invidie… caci in vremuri in care, se pare, barbatii au ajuns la fel de rari ca floarea de colt sau vulturica, aceasta gasise nu unul bun, ci doi (!?) si nu stia exact cum sa se imparta intre ei. Daca as putea sa fac din amandoi doar unul singur, continua norocoasa mea amica, as avea alaturi barbatul ideal.

Am privit-o neincrezatoare avand sentimentul ca rostea povestirea nu din dorinta de a obtine un sfat, ci doar nitica invidie. Mi-am amintit de un banc vechi si cam sec (anunt la matrimoniale: barbat frumos, destept si bogat… nu caut nimic, doar ma laud) in timp ce ii ceream sa imi explice unde era drama din viata ei. M-a privit precum un ciob nauc se uita la oala sparta. Cum care drama? Impartea asternuturile cu doi barbati (de fapt, cu primul nu prea se mai culca). Ii mintea pe amandoi (de fapt, numai pe unul si p-ala pe jumatate fiindca prost barbatul nu-i era, iar celalalt stia adevarul). Era o depravata!

Tare-mi place sa strang in jurul meu tot soiul de femei cu probleme ca sa am despre ce scrie… Amica mea, “depravata”, ducea o viata dubla intre doi barbati care o doreau pe bucatele: primul, cel vechi, o iubea de dragul trecutului. Al doilea, armasarul, nu o iubea deloc, dar ea parea sa omita amanuntul pentru ca era prea ocupata sa aleaga intre cei doi.

Pentru mine solutia problemei sale era evidenta: de vreme ce nu putea sa cioparteasca cei doi barbati si sa-i reasambleze dupa bunul plac, era evident ca niciunul nu era bun pentru ea. Dar cum sa-i explici unei femei indragostite (nu stia nici ea bine de care) ca trebuie sa renunte la iubirile sale? Si cum sa ii explici ca nu prea e normal sa se culce cu doi barbati, nu e normal sa ii minta pe amandoi si nu e normal sa-si frece palmele intrebandu-se pe care il iubeste. Dar in ziua de azi, nu mai bag mana in foc sa spun despre ceva ca e normal sau ba!

Nu stiu exact in ce moment al vietii mele am pierdut ritmul in care evolueaza societatea… din punct de vedere al relatiilor amoroase desigur, ca doar pe ele le despicam in paispe in fiecare saptamana.

Ultima data cand imi amintesc sa-mi fi pus la punct regulile pe baza carora poti spune ca incepi o relatie eram prin liceu. Pe atunci, daca vreun baiat iti cerea numarul de telefon (de fix, ca mobile nu prea aveam), era clar ca incepeati o relatie. Pe atunci nu se intampla, cel putin nu in cercurile mele de prieteni, sa fii sarutata si apoi sa nu mai fii cautata; sa ti se “ceara prietenia” si apoi sa se razgandeasca; sa-ti promita soarele si luna si apoi sa se faca una cu pamantul. O relatie sincera, de prietenie, de iubire, la un moment dat (poate) chiar si sexuala, era ceva perfect normal.

Iata deci, am definit “normalul”, asa cum il percep eu, asa cum credeam ca o lume intreaga il vede.

Astazi, of, astazi, normalul a devenit o exceptie. Astazi nimeni nu mai incepe o relatie doar pentru ca te-a sarutat. Ori mai bine spus, nimeni nu asteapta sa isi doreasca o relatie cu tine pana sa te sarute. Intalnesc oameni care au facut sex si fac sex in continuare si care nu au o relatie. Intalnesc oameni care au copii impreuna si nu au avut niciodata o relatie. Si, din pacate, intalnesc oameni care nu au avut niciodata o relatie. Cu nimeni. Da, sunt femei care au fost sunate, au fost sarutate, au facut sex… dar nu au avut o relatie.

Prin urmare, situatia prietenei mele, ceva mai hazlie (atunci cand o privesti din exterior) nu este cu nimic iesita din normalul zilelor noastre…

Asa ca ajung intr-un final la vorba unui prieten care se multumeste sa comenteze de fiecare data, simplu si la obiect: barbatii sunt porci si femeile sunt c…cocote. Iar la intersectia dintre troaca (a lor) si trotuar (al nostru) ia nastere normalul de zi cu zi.


Toate editorialele Kudika »