A fost odata ca niciodata, caci de n-ar fi, nu s-ar povesti, a fost odata o printesa care s-a indragostit de un porc.

Intre toti fiii de regi chipesi si viteji, Cosanzeana l-a ales pe cel care numai la ceas de noapte se transforma intr-un barbat demn de iubit. In timpul zilei, barbatul pe care il iubea era nimic mai mult decat un animal cu rat. De ce iubea printesa tocmai porcul? Aparent, pentru ca acesta ar fi fost singurul capabil sa-i construiasca un pod cu totul si cu totul de aur. In realitate, printesa l-a acceptat pentru ca era altfel decat toti ceilalti, pentru ca reprezenta o provocare, pentru ca o facea sa se simta speciala (si nu neaparat intr-un sens bun).

Satula sa-si traisca viata alaturi de mistret, printesa a incercat sa il schimbe… greseala fatala pentru casnicia ei… si nu pentru ca un presupus blestem ar fi expirat in 72 de ore, ci pentru ca porcii nu se transforma niciodata in printi, decat in ochii indragostiti ai printeselor naive.

Ma tot intreb, de prin copilarie incoace, de ce nu aleg printesele din povesti calea cea usoara? Ori poate tocmai acesta este raspunsul la intrebarea mea: cele din povesti au ales drumul dificil si au ajuns povesti. Cele care au trait inca de la bun inceput fericite pana la adanci batraneti au avut parte de o poveste intr-atat de plictisitoare incat stra-stra-stra-bunicii nostri au renuntat sa o mai recite.

Printesele destepte au avut rabdare, printesele destepte au avut incredere… si intr-un final s-au ales cu Feti-Frumosi, nu porci. E drept ca si ei au avut scaparile lor: au intarziat saptamani, luni sau chiar ani la intalnire. Nu au dat niciun semn de viata a doua zi… cum ar fi putut? Le-a luat o saptamana numai sa-l rapuna pe zmeul cel mijlociu!

Saptamana trecuta i-am spus unui barbat povestea porcului, in varianta clasica. Am incercat sa-i sugerez ca eu sper ca el se va schimba. N-a inteles nimic. Pentru ca in timp ce noi, fetitele, suntem indoctrinate cu povesti cu porci care se schimba, lor li se povesteste numai partea in care printul omoara balaurul si devine automat eroul iubit de toata lumea. Iar ei, barbatii, inteleg (gresit) ca este de ajuns sa omori un balaur pentru a fi iubit, chiar daca esti un porc. In timp ce noi am prefera sa avem alaturi un banal Fat Frumos care nu a taiat nici macar capul unei muste, dar care stie sa iubeasca si sa fie iubit.










Toate editorialele Kudika »