In urma cu ceva timp luase nastere o adevarata isterie in jurul unui joc pe calculator care iti oferea suficient de mult optiuni incat parea ca traiesti o viata reala, al carei unic cusur era… irealitatea. “Second life” a devenit cu atat mai popular in momentul in care un jucator a fost dat in judecata de un alt jucator pe motiv ca avatarul celui din urma a fost violat de primul. Chiar daca mediatizata crima se desfasurase in viata virtuala, procesul s-a desfasurat cat de poate de real. Oameni din toate colturile lumii si-au dat silinta sa puna bazele unei vieti virtuale perfecte, marile companii din lumea noastra si-au deschis reprezentante si in Second Life, au luat nastere intrigi, povesti, deznodamante, destine fericite sau tragice. Toata lumea sau macar aproape toata lumea a fost insa atrasa de mirajul unui nou inceput.

Nu imi pot imagina cam cat de mic este procentul de oameni fericiti in lume. Cata vreme ne tremura sufletul de bucurie cand se inventeaza un joc suficient de performant incat sa ne dea sansa de a o lua iar de la capat, intr-o a doua viata, suspectez ca acest procent este subunitar. Visam plini de regrete la evolutia stiintei pana la nivelul la care vom avea fiecare in posesie o mica masina a timpului. Am folosi aceasta inventie pentru a rasuci cursul timpului ori de cate ori spuneam ceva ce regretam, ori nu spunem nimic din ceea ce ar trebui. Am folosi-o pentru a actiona altfel sau pentru a nu actiona deloc. Am folosi-o zi de zi, ora de ora, permanent.

Ceea ce nu realizam este ca in fiecare zi ni se da ocazia unei a doua vieti. In fiecare zi avem sansa unui nou inceput, sansa pe care noi o alegem sau o ocolim. La fiecare pas si cu fiecare cuvant ni se ofera o bifurcatie – varianta din dreapta iti poate schimba total cursul vietii, varianta din stanga este cea comoda, cea pe care o alegi in fiecare zi. Uneori, de cele mai multe ori, ti-ai dori sa cotesti la dreapta… pentru singurul motiv ca stanga nu iti aduce fericirea. Iti este insa frica si atunci preferi sa spui ca nu exista dreapta, ci doar stanga, iar acesta din urma este destinul ce-ti sta scris in frunte.

Motivul pentru care “Second Life” a avut mare succes este butonul de “exit”. In orice moment il puteai selecta pentru a te intoarce la viata ta de zi cu zi. Dezavantajul drumul din dreapta este ca rareori are cale intoarsa. Unde mai pui ca suntem legati prin mii de fire invizibile de drumul din stanga? Alegem in fiecare zi drumul din urma, chiar daca nu ne face fericite. Il alegem pentru ca este cel cu care ne-am obisnuit de ani de zile, pentru ca este drumul clasic, cel usor. Si ne petrecem tot timpul privind cu jind catre calea (din) dreapta, intrebandu-ne daca nu cumva este chiar drumul catre fericire. Din pacate, exista un singur mod de a afla raspunsul si acest mod nu are buton de exit.


Toate editorialele Kudika »