Nu prea (mai) cred in dragoste (nu am sa intru in polemici legate de dragostea parinteasca ori cea pentru Dumnezeu, ci ma voi limita la a discuta despre iubirea pentru o persoana de sex opus). Nu mai cred in ea pentru ca am cunoscut-o in formele sale cele mai hidoase si pentru am invatat ca poate fi omorata mai devreme sau mai tarziu, indiferent cat de puternica parea la inceput. Am trecut prin mai toate etapele sale – incepand de la momentul in care o cauti curioasa si pana la clipa in care iti doresti sa fi pasit pe alt drum si sa o fi ocolit.

Intr-un final, oricat de banal si trist ar suna urmatoarea afirmatie, am ajuns la concluzia ca si dragostea este un proces natural, e drept ca uneori patologic, care poate fi explicat stiintific pana la ultima graunta de neurotransmitator. Restul, toata poezia si filosofia din jurul sau, sunt debitatii delicioase ale creierului uman al carui sistem nervos vegetativ a generat prea multi fluturasi in stomac. De altfel, sunt sigura ca pana si conceptul de iubire a fost inventat de niste oameni foarte, foarte destepti care au reusit astfel sa limiteze raspandirea bolilor cu transmitere sexuala.

Sunt sigura ca nu va mai trece mult timp pana cand un cercetator mai rasarit va descoperi elixirul iubirii. Vom putea cumpara dragoste la eprubeta, cu termen de garantie si data de expirare. Fiindca intr-un final totul e chimie invelita in minciuni catifelate.

Din pacate, am ajuns prea tarziu la aceasta concluzie si sunt printre putinele care vad astfel lucrurile. Astazi pot sa critic oala sparta, chiar daca pe vremuri eram un biet ciob hlizit. Si spun fara ragaz ca dragostea nu-ti da drept de pacate, ca nu poti calca sau nici macar ghionti pe cel apropiat numai pentru ca iti salta inima-n piept.

Nu cred in jumatati (desi mi-am ghidat o vreme viata dupa acest principiu), accept mai repede teoria unei compatibilitati biochimice. Nu cred in suferinta unei despartiri (desi am simtit-o pana la ultima celula), ci mai repede in orgolii ranite si pierderea unui confort psihic pe care ti-l ofera o relatie de durata.

Ei bine, stiu foarte bine aceste lucruri si cred cu tarie in ele. Din cand in cand, atunci cand cred ca am nevoie sa mi le reamintesc, le scot dintr-un cufar prafuit al mintii mele si le rememorez. Insa de cele mai multe ori imi place sa le tin sub cheie si sa ma bucur de minciunile gustoase pe care mintea umana a stiut sa le croiasca in jurul unui banal sentiment, ca si cum as sti ca sub o cuvertura din dantela lucrata de mana se gaseste gunoi, dar inchid ochii si netezesc mai bine cuvertura.

Sunt minciuni toate. Fie ca o recunoastem sau nu, intr-un fel sau altul, stim toti ca dragostea e simpla atractie psihica si/sau fizica careia am ales sa-i dam un nume pompos. E drept ca nu-i usor sa intalnesti nici persoana care sa intruneasca toate calitatile care sa-ti excite toti neuronii. Si, la drept vorbind, ne-am plictisit tare daca nu am avea la dispozitie toate aceste plasmuiri pentru a ne incanta viata.

La sfarsit, va las sa va desfatati cu o delicioasa minciuna, pe acordurile careia, eu una, am dormit tare bine.








Toate editorialele Kudika »