N-am sa uit niciodata ziua in care o prietena a pasit umflata de plans in sufrageria mea si mi-a marturisit ca si-a inselat iubitul. Problema ei cea mai mare nu era insa adulterul, ci faptul ca fusese prinsa. Cum? Aici vine deliciul… ei bine, iubitul ei, web designer de meserie, se gandise sa ii faca o surpriza si sa-i daruiasca un album cu tot soiul de poze care o infatisau pe respectiva. Surpriza insa, a fost de-a partea lui, fiindca in timp ce marea o poza in Photoshop, baiatul a vazut reflexia in oglinda a persoanei care ii facea poza. Nu eram eu, asa cum sustinuse prietena mea, ci celalalt. Iar “tinutele” lor erau extrem de graitoare. De aici si pana la despartire n-a mai ramas decat confesiunea vinovata a adulterinei.

In ziua de azi, amenintarile in certuri fac parte din sirul “iti dau ignore pe mess” - spatiul in care de altfel a si luat nastere relatia dupa ce si-au dat “add” intamplator. Si daca tot veni vorba de mess, nu pot sa nu-mi amintesc de o alta prietena si-a prins logodnicul cu mata-n sac verificandu-i arhiva de conversatii.

Daca vrei sa iesi la agatat, este suficient sa pornesti calculatorul si sa-ti faci cont pe siteurile de socializare. Si nu, nu ma refer la siteurile de dating care sunt pentru incepatori, ci la crème de la crème: LinkedIn, Twitter, FaceBook.

Primul pas pe care il fac dupa ce cunosc un barbat este sa-l “googlesc”. Daca nu exista pe internet, atunci nu exista. Sa va spun drept, nu mi s-a intamplat inca sa nu gasesc macar un rezultat pentu fiecare individ.

A va povesti despre verificarea sms-urilor ar insemna sa deschid pagini de istorie. Au trecut mai bine de trei ani de cand am descoperit prin telefonul unui fost iubit pe care il cam depasise tehnologia un mesaj din folderul “sent” catre o alta femeie. Stiuse sa stearga ce primise, dar optiunea de salvare a mesajele trimise ii adusese o pereche de papuci.

De atunci mi-am jurat ca nu mai vreau sa stiu. Nu vreau sa mai verific telefoane, arhive de mess si conturi de mail. Mi-e frica sa-i aflu data de nastere pentru ca mai toti si-o seteaza ca parola. Ma tot gandesc ca viata inainte internetului era mult mai usoara, iar savarsirea adulterului era de-a dreptul fleac. Trebuia sa vrei sa fii prins ca sa poata fi adunate probe impotriva ta. Dar probabil ca pe atunci Radio Sant functiona mult mai eficient si putea fi receptionat pe mai toate frecventele.

“Merg pe incredere” iti spui de fiecare data. Dar ispita este atat de mare. Iar resursele sunt nenumarate si tot mai multe cu fiecare zi ce trece. Voi rezistati?










Toate editorialele Kudika »