Ce ar fi daca am avea vreo sapte vieti? Una in care sa ne preocupe jobul, alta in care sa ne facem timp pentru prieteni, o viata in care sa ne propunem doar sa slabim si sa aratam cat mai bine, una in care sa ne indragostim s.a.m.d.? Adevarul este ca multi dintre noi se comporta de parca ar avea tot timpul din lume pentru a isi face dorintele realitate.

Unii se gandesc ca la un moment dat isi vor intemeia o familie, dar momentan trebuie sa petreaca 12 ore la birou. Altii refuza sa actioneze gasind scuze puerile. O prietena refuza sa isi caute jumatatea – sau macar un sfert – din cauza ca mai are 3 kilograme de slabit. O cunostinta isi cauta permanent un nou job, dar fiind atat de infricosata de schimbare, refuza oferta dupa oferta. Un alt amic sustine – si crede in cel mai bun caz doar el – ca va munci spetit numai pana la 35 de ani. Mai apoi se avea suficient timp si bani pentru a face numai ceea ce isi doreste. Un alt prieten, trecut demult de primele doua tinereti, a sustinut acelasi lucru de cand il stiu, dar continua sa munceasca zi si noapte din inertie si din teama.

Altii se ascund in fata unui ecran, adopta un nickname si isi imagineaza ca au 18 ani si dimensiuni perfecte. Altii isi creeaza o noua realitate, pentru ca pe aceasta o pot controla.

Intr-un final, majoritatea ajung intr-o camera capitonata daca nu primesc o mana de ajutor. Altii au o parere atat de buna despre ei, incat refuza sa actioneze tocmai ca nu cumva sa isi stirbeasca fragila imagine de sine. Multi isi fac planuri marete bazate pe ce isi doreau la un moment dat. Fie ca este vorba despre un plan de razbunare sau o mica demonstratie de forte menita sa ii faca sa se simta puternici, in final realizeaza ca acele dorinte nu le mai apartin. Ca sunt alte persoane si au alte nevoie. Dar introspectia e ceva infricosator.

Un specimen mai aparte este reprezentat de categoria celor care isi refuza mici placeri pentru ca sunt mult mai preocupati de parerea celorlalti decat de binele lor. Nu spun lucrurilor pe nume, de teama sa nu isi raneasca apropiatii, refuza o mica aventura pentru ca ar putea fi usor catalogate drept... femei usoare.

Altii incep sa se piarda in rutina. Si devine confortabil. Devine suportabil. Amortiti, somnorosi, vor rosti cuvinte dure daca indraznesti sa ii trezesti. Nu trebuie sa le amintesti ca viata lor ar fi putut fi altfel. Nu trebuie sa le spui ca de fiecara data cand deapana amintiri, nu fac decat sa povesteasca iar si iar aceleasi intamplari. Pentru ca daca nu au trait in prezent, nu si-au creat un trecut propriu.

Altii isi iau adio de la viata cu mult inainte de a muri. O dezmagire de orice natura le-a sugrumat orice dorinta de viata. Traiesc acum alaturi de fantome gandindu-se cum ar fi aratat viata lor daca ar fi actionat altfel in acele momente cheie din trecut.

Oricat de dificil ar fi, uneori trebuie sa traim si pentru aici si acum. Incearca un mic exercitiu, a carui sursa nu reusesc sa mi-o amintesc oricat de mult timp as pierde. Imagineaza-ti pentru o clipa ca esti pe marginea unei prapastii si... aluneci. In cateva secunde vei afla cum este viata de dincolo. La ce te gandesti in clipele astea? Te gandesti ca ai de terminat raportul acela plictisitor si inutil? Te gandesti la zilele in care ai calcat stramb in dieta, te gandesti ca nu ai mai fost de mult la sala? Nu, te vei gandi la acele lucruri cu adevarat importante. Din fericire pentru tine, a fost doar un exercitiu de imaginatie. Tu inca poti sa faci ce vrei.


Toate editorialele Kudika »