“Nu merita sa plangi pentru nimeni, iar cei care merita nu te vor face sa plangi."

Gabriel Jose Garcia Marquez

In urma cu cateva zile, butonand telecomanda, am gasit un film interesant la televizor – City of Angels cu Meg Ryan si Nicolas Cage. Filmul prezinta povestea lui Seth (Nicolas Cage ) – un inger al mortii care se indragosteste de o muritoare din zilele noastre, Maggie (Meg Ryan). Nu vreau sa va stric surpriza si nici placerea de a vedea filmul (in cazul in care nu l-ati vazut deja), prin urmare ma voi rezuma la a povesti numai ceea ce are legatura cu subiectul nostru – iubiri imposibile.

Asa cum era previzibil, dragostea dintre un om si un inger al mortii este imposibila si ramane astfel in ciuda portitelor de scapare pe care eroii le cauta pe parcursul filmului. Zici ca-i in viata reala… iubirile imposibile raman (in mod surprinzator?!) chiar imposibile. Sa-mi fie cu iertare ironia, fiindca nu sunt nimic mai mult decat un biet ciob pornit pe oala sparta, dar tocmai pentru ca nu sunt straina de acest subiect, imi permit sa trag de urechi toate femeile indragostite care spera ca vor fi chiar ele acele exceptii care confirma regula, care transforma fantezia in realitate si imposibilul in posibil.

Nu putine sunt topicurile pe forum dedicate iubirilor imposibile. Pana nu demult ma regaseam in aproape fiecare poveste si plangeam fiecare esec al lui Cupidon. Nu stiu cum se facea, insa chiar daca eu eram atttaaattt de speciala si traiam o poveste cu adevarat unica, aceasta coincidea cu cea a altor 10000 de femei. Stiu… avem toate impresia ca trebuie sa facem orice in numele iubirii, ca avem dreptul sa adoram pe oricine, ca avem sansa de a ne fi intalnit sufletul pereche si trebuie sa-l pastram indiferent cate piedici iau nastere. Mai stiu insa ca nu toate iubirile sunt facute pentru o viata, ca fiecare dragoste isi are farmecul, dar si finalul sau, iar acesta poate fi frumos sau ba. Iubirile te pot imbolnavi sau chiar te pot ucide numai daca le permiti. Altfel spus, iubirile imposibile iau nastere si te macina numai daca tu le hranesti.

Dragostea, cea lasata de la Dumnezeu, nu a fost lasata pe pamant pentru a ne provoca suferinta. Iubirile care provoaca lacrimi si durere nu trebuie alimentate, fiindca nu-si indeplinesc rolul – acela de a te face fericita - si nici nu te fac mai speciala asa cum ai tinde sa crezi. Relatiile care esueaza nu trebuie sa provoace tragedii (vezi cazul baiatului care s-a aruncat in fata metroului in statia de la Piata Romana in urma cu numai cateva zile fiindca a fost parasit de iubita). Iubirea care nu te face fericita nu e iubire ori cel putin nu e menita pentru tine.

Femeile sunt uneori masochiste. Fara a incerca sa fiu un lup moralist, trebuie sa recunosc in numele majoritatii reprezentantelor speciei feminine ca ne gasim cu o grozava pricepere numai barbati care ne fac sa suferim. Iar noi, amortite de parfumul iubirii (noastre) refuzam sa realizam ca respectivul barbat nu ne este destinat – caci daca ar fi, nu ne-ar face sa suferim. De ce? Cred ca in realitate nicio femeie nu stie sa raspunda la aceasta intrebare. Dar aproape orice reprezentanta a sexului frumos a trecut, la un moment dat in viata sa, printr-o iubire imposibila. De ce fetelor? De ce le acceptam si le hranim de vreme ce nu ne sunt destinate?





Toate editorialele Kudika »