In urma cu ceva timp, cu prilejul unei acute crize de ipohondrie, m-am trezit intrebandu-ma ce as face daca as afla ca mai am de trait numai trei luni.

E drept ca pe atunci situatia din viata mea era cu totul alta. M-am gandit atunci la dragoste, la cariera care ma facea fericita si nu la cea “dreapta”, la felul in care imi duc viata de zi cu zi fara a trai in adevaratul sens al cuvantului… iar la sfarsit m-am infiorat realizand ca viata mea se compunea in mare parte din elementele pe care nu le doream si care luau zilnic locul acelora pe care le iubeam. Si toate acestea erau rezultatul constient al alegerilor mele.

Astazi lucrurile stau diferit. Am ales, poate chiar cu acel prilej, sa pun mai mult pret pe ceea ce trebuie. Fiindca, intr-un final, nimic nu este cu adevarat neaparat necesar.

Mi-am amintit acest episod saptamana trecuta cand m-am trezit compatimita de catre o prietena pentru alegerile mele. Erau banale, lipsite de vreun scop nobil. Alegeam cu buna stiinta sa fac parte din marea masa a oamenilor care nu fac nimic grozav in viata. Pentru ca da, eu cred iremediabil ca orice succes extraordinar in cariera trebuie platit prin sacrificarea vietii personale. Iar eu pun mai mult pret pe cea din urma.

Cea care ma compatimise, ma privea acum cu dezgust. Renuntasem la o eventuala sansa de a face ceva bun, iar eu, din egoism, ma alesesem numai pe mine. Da, poate egoism este cuvantul, iar daca intr-adevar aceasta mi-e descrierea, mi-o insusesc cu buna stiinta. Insa eu imi amintesc povestea lui Mos Ion Roata care spunea ca in viata trebuie sa plantezi un copac, sa salvezi viata unui om sau sa faci un copil pentru a putea afirma ca nu ai facut degeaba umbra pamantului. Nu scria acolo nimic despre fapte eroice. Consider ca niciuna dintre indatoririle din poveste nu este mai prejos de cealalta, desi poate nasterea unui copil este privita ca un fapt banal, iar plantarea unui copac suna a campanie ecologista.

Daca te incumeti sa faci unul dintre faptele de pe lista, atunci trebuie sa il faci cu toata daruirea… fiindca daca le faci pe toate, dar prost, este mai rau decat daca nu te-ai fi apucat deloc. In plus, asa cum spuneam la inceput, succesul intr-un plan (sa zicem profesional fiindca acesta era tot mai ridicat in slavi in ultimul timp) nu poate fi asumat fara a plati pretul unui alt plan (sentimental – fiindca acesta este cel mai frecvent sacrificat).

Tu ce alegi din lista lui Mos Roata?


Toate editorialele Kudika »