Oamenii mari ne tot spun ca atunci cand vrei sa traiesti alaturi de un barbat (si ai pretentia sa fii si fericita cu el) trebuie in primul rand sa il alegi corespunzator. Trebuie, spun ei, sa gasesti acel barbat cu care te intelegi in linii mari, cu care esti complementara in majoritatea privintelor importante.

Altfel spus, amanuntele nu prea conteaza fiindca nu exista un om perfect compatibil cu tine. Prin urmare, trebuie sa il alegi pe cel mai apropiat de idealul tau iar apoi sa va slefuiti reciproc pana cand ajungeti sa fiti capabili sa traiti unul cu celalalt fara a fi permanent deranjati de acele detalii unde nu sunteti compatibili.

Mult timp am crezut ca sunt toti nebuni. Ca jumatatea ideala exista. Ba chiar gasisem unul pe care il stiam cu siguranta ca fiind sufletul meu pereche. Din fericire pentru mine (nu-mi vine sa cred ca am ajuns sa spun asa ceva) acel barbat era izbitor de incompatibil cu mine. Prin urmare, numai un orb (sau cineva orbit de dragoste cum eram eu) ar fi fost in stare sa afirme ca el era perfect pentru mine. M-am lamurit asadar, in modul cel mai greu posibil, ca nu exista cuplul perfect. Ori, mai bine spus, am incetat sa mai cred in el fiindca in urma unei singure incercari esuate nu as putea afirma ca nu exista ci pur si simplu ca eu am tintit gresit.

M-am maturizat asadar.M-am transformat in unul din acei adulti despre care va scriam la inceput si am inceput sa predau altora lectii despre jumatati asimetrice, slefuire, detalii si linii mari de compatibilitate. Si am crezut ca totul va merge perfect. Am cunoscut barbatul cu care eram compatibila in linii mari, m-am indragostit de el si am inceput slefuirea detaliilor. Iar la un moment dat, dupa multa munca, m-am trezit singura cu smirghelul in mana, intrebandu-ma de ce numai eu slefuiesc de atata vreme. Nu ar trebui sa finisam impreuna?

Ajung iarasi la a-mi ridica mari semne de intrebare. Unde gresim? Unde se asunde acel secret miraculos prin care poti face relatiile sa functioneze de minune? Nu merge cu multa munca, fiindca, se pare, in timp ce tu iti sufleci manecile si te pui pe lucru, celalalt se culca pe-o ureche multumit ca in sfarsit altcineva face toata aceasta treaba in locul sau. Dar pe de alta parte, daca nu faci nimic, risti sa sufoci o iubire din fasa. Raspunsul absolut evident este ca trebuie sa faci fix jumatate. Dar de vreme ce nu reusim sa vorbim limba barbatilor, cum sa facem sa le comunicam si lor jumatatea lor de atributii?

Incepatoare. Caut meditator pentru limba barbatilor.






Toate editorialele Kudika »