"Sa lasam femeile frumoase barbatilor fara imaginatie"

Marcel Proust

Pe cand aveam vreo cinci, sase ani, am primit de la o matusa din strainatate o papusa “aproape” Barbie, cu parul blond platinat, lung, silueta trasa prin inel, ca si cand s-ar fi rupt de la jumatate in urmatoarea secunda, sani rotunzi si fund bombat. Avea pantofi detasabili, nu desenati din vopsea, precum restul papusilor mele, si doua rochite – una roz si una galbena.

Zilele trecute, facand curatenie printre niste cutii cu vechituri, am gasit papusa mult iubita si am recunoscut in ea originea vesnicei mele dorinte de schimbare.

Am fost, pana nu demult, vopsita blond platinat, chiar daca nu ma avantaja culoarea, iar vopseaua imi distrusese parul meu saten inchis si-mi subtiase si zdrelise firul sanatos. Am incercat, in randuri repetate sa ajung la greutatea mult visata: am tinut cure peste cure si am invatat valori calorice pe de rost. La sfarsit, m-am ales cu o diskinezie biliara si un ulcer duodenal care imi strica bucuria fiecarei iesiri in oras. Am purtat lentile de contact colorate care mi-au iritat ochii, gene false care le-au smuls pe cele naturale, extensii de unghii si de par care au slabit varianta originala... nu cred ca mi-a scapat niciun artificiu de infrumusetare… dar niciodata nu am reusit sa ajung in apropierea perfectiunii papusii Barbie.

Sunt totusi norocoasa. Fiindca dorinta mea de a intra in clasicul tipar de frumusete nu m-a adus pe patul spitalului niciodata. Am cunoscut insa, in urma cu vreo doi ani, o tanara subnutrita care zacea in camera de garda cu o perfuzie hranitoare. Initial nu m-a observat, fiindca era foarte preocupata sa calculeze cate calorii ii intrau pe vena din perfuzia cu glucoza, iar mai apoi s-a intors si mi-a soptit cu tristete “Mai bine mancam o cutie cu bomboane”. Mai bine manca, zic si eu, mai ales ca nu cantarea mai mult de 40 kilograme imbracata.

Era urata daca stau bine sa ma gandesc, desi avea toate atributele lui Barbie – avea parul blond platinat, lung, silueta trasa prin inel, ca si cand s-ar fi rupt de la jumatate in urmatoarea secunda, sani rotunzi, siliconati, si fund bombat. In mod cert ea isi imagina ca este frumoasa, ba poate chiar prea grasa.

De-ar fi sa intalnesc pestisorul magic si sa-i cer frumusetea absoluta (desi probabil ca as avea multe alte dorinte inaintea acesteia), nu cred ca l-as ruga sa arat ca Pamela Anderson (papusa Barbie vie). Poate ca as prefera-o pe Catherine Zeta Jones, Monica Bellucci sau Penelope Cruz… femei a caror frumusete poate fi redescoperita in fiecare zi altfel.






Toate editorialele Kudika »