Din pricina meseriei mele mi-a fost dat sa intalnesc oameni din toate clasele sociale, bogati sau saraci, frumosi sau urati, barbati si femei, realizati profesional, sau pur si simplu financiar, destepti sau mai putin.

In consecinta, dupa ce am vazut cu ochii mei aceasta situatie, ma simt aproape indreptatita sa pot afirma ca banii chiar nu aduc fericirea. Ba dimpotriva, mi-a fost dat sa intalnesc mai multi oameni fericiti in portofelele carora sufla vantul, decat persoane instarite care sa poata afirma cu mana pe inima ca sunt fericiti pe plan personal.

Ieri frunzaream un top al celor mai bogati oameni din tara, intrebandu-ma cati dintre acestia pot afirma ca au tot ce isi doresc. Majoritatea sunt divortati, sau separati de sotii, iar acestea le trec pragul casei numai pentru a participa la sedintele foto in familie pe care, mai apoi, noi le gasim in reviste si le privim cu invidie. Altii, care au totusi casnicii fericite, sunt ingropati in minciuna sau in munca.

In urma cu cativa ani sorbeam o cafea alaturi de un prieten drag, zdravan ancorat in ‘lumea buna’. La masa alaturata niste cunoscuti sarbatoreau aniversarea a cativa anisori impliniti de gemenii familiei. Amicul meu mi-a povestit atunci ca parintii copiilor erau separati inca de pe vremea cand gemenii implineau cateva luni, dar de ochii lumii si de dragul copiilor, participau impreuna la asemenea sindrofii. L-am intrebat, aproape razvratita, daca are vreun prieten a carui viata personala nu este un dezastru, iar el, dupa o scurta pauza de gandire, mi-a marturisit ca ar fi unul, care isi mai insala ocazional sotia, dar in general sunt fericiti.

Imaginea mi-a revenit in minte in urma cu cateva luni cand Mihaela Radulescu povestea intr-un interviu despre viata desfranata pe care o duceau prietenii fostului sot, despre amantele care se plimbau prin casele amicilor si despre inselaciunile vadite. Si am stiut ca nu exagera deloc, ca aceasta este cu adevarat viata rea pe care o duc cei din lumea buna, cei pentru care banii nu reprezinta niciodata un obstacol.

Atunci mi-am spus ca nu vreau sa ajung niciodata bogata, fiindca atunci cand iti dispare grija zilei de maine si chiar si a lunii urmatoare, incepi sa iti creezi probleme suficient de mari cu care mintea (sau mai rau, sufletul) sa aiba totusi de furca atunci cand se plictiseste. Si atunci, daca nu prinzi patima alcoolului, a drogului ori a amantlacului, ajungi sa muncesti zi de zi, noapte de noapte, pana cand realizezi ca nu mai sta nimeni si nimic asteptandu-te acasa. Si atunci, muncesti mai mult pentru a-ti lua mintea de la gustul amar al vietii imbelsugate la care ai visat si pentru care ai luptat prea mult.

Mi-am pus de multe ori problema ce s-ar intampla daca as intalni pestisorul auriu sau vreo zana binevoitoare. I-as cere bani, i-as cere dragoste, i-as cere sanatate? Sunt sigura ca oricare dorinta ar fi gresita si as sfarsi pedepsita si transformata intr-o broasca. Fiindca vedeti voi, dragostea nu-ti tine de foame, dar banii nu aduc fericirea. Si apoi, chiar daca sanatatea e mai buna intre toate, stiu sigur ca au fost momente in viata mea in care am suferit din dragoste intr-atat cat sa nu-mi mai pese daca traiesc sau nu, daramite daca sunt sanatoasa.

Asadar, am decis ca atunci cand mi se va cere sa-mi pun vreo dorinta, fie in fata vreunui tort cu lumanari, fie din pricina unei gene pe obraz sau chiar si a vreunui pestisor darnic, am sa cer sa fiu fericita, lasand modalitatea de a-mi indelini dorinta in seama unei puteri superioare care probabil va reusi sa descifreze mai usor decat mine secretul fericirii.


Toate editorialele Kudika »