Aveam de gand sa va scriu si de aceasta data, la fel ca in fiecare prima saptamana din ianuarie, un editorial intitulat “De la anul” ce ar fi cuprins cateva randuri pline de promisiuni. Aveam in plan sa afirm ca in 2010 nu voi mai minti, nu voi mai amana, nu voi mai manca paine, nu voi mai vorbi urat. Voiam sa promit ca voi fi mai vesela, mai plina de viata si de chef de voie buna. Ca voi duce o viata sanatoasa, cu mese regulate si ca voi bea sucuri din fructe proaspete in fiecare dimineata. Si in vreme ce toate aceste promisuni imi treceau prin minte iar eu mi le repetam precum o lectie pentru scoala in dorinta de a le respecta, nu numai memora, am intalnit persoana care mi-a dat toate planurile peste cap in cel mai bun fel posibil.

Am intalnit o persoana minunata care m-a invatat sa traieasc astazi, nu la anul si la multi ani. Cuvintele ei imi tot curg prin minte seara de seara inca din momentul in care am cunoscut-o si am decis sa ii urmez sfaturile minunat de simple. Si, pentru ca dupa numai cateva zile de atunci, imi simt viata mai frumoasa si sufletul mai senin, m-am decis sa vi le impartasesc si voua.

Ea m-a convins, prin numai cateva cuvinte simple, ca viata merita iubita pentru prezent si nu pentru viitor, ori mai rau, pentru trecut.

Am contrazis-o. De ce sa traiesc astazi daca maine nu va mai veni? Si apoi, mi-am dat seama de absurditatea afirmatiei mele. Daca maine nu ar mai fi, astazi ar fi foarte plina. Nu mi-as pierde ziua, poata ultima zi, suparandu-ma pentru nimicuri, ci trecand peste ele ca si cum n-ar exista. N-as privi morocanoasa ploaia ori ninsoarea ci as iesi sa o sarut, prima si ultima oara. N-as iubi fara rost, ci as iubi cu spor si as spune tot ce n-am niciodata curaj sa spun nimanui. Si n-as pierde vremea privind jumatatea goala a paharului… nu pentru ca nu mi-ar sta in fire, ci pentru ca nu as avea timp pentru asa ceva.

‘Nu pot adormi daca nu visez la maine’, am adaugat din placerea de a contrazice si dorinta de a fi convinsa mai mult. ‘De ce nu visezi la azi?’, mi-a spus ingerul ce imi iesise in cale. De ce sa nu adorm multumind divinitatii pentru astazi, rememorand cele cateva clipe de fericire ce mi-au fost daruite in orele zilei proaspat incheiate? De ce sa nu ma bucur ca astazi am zambit, fie si numai o singura data? De ce sa nu traiesc pentru aici si pentru acum, nu pentru acolo si vom mai vedea? Chiar asa, de ce oare?

Asadar dragii mei, din 2010 nu voi trai, ci traiesc astazi. Fara sa-mi bat capul pentru ziua de maine. Pentru ca poate, la un moment dat, nu va mai veni. SI atunci voi regreta teribil ca nu am iubit clipa de acum.

Sa aveti un 2010 plin de impliniri si sa va bucurati de ele in fiecare clipa. Sa traiti fiecare moment frumos cu pasiune si sa iubiti. Si sa nu uitati sa multumiti pentru el.

La multi ani!


Toate editorialele Kudika »