'Adevarata iubire nu consta in a incerca sa-i indreptam pe ceilalti, ci in a ne bucura vazand ca lucrurile stau mai bine decat ne-am fi asteptat' (inedit, Paulo Coelho)

Cred, ori mai bine spus credeam fara drept de apel, ca nu exista oameni carora le poti ramane indiferent dupa ce ati impartit o poveste. Si-am sperat, naiv, dar frumos, ca de fapt nu sunt in lume barbati care sa caute cu adevarat doar sex. Am crezut ca au o scuza, ca fie si pentru o clipa traiesc si ei senzatia ca, poate, s-au indragostit. Si am crezut ca au fost raniti la un moment dat de o femeie care nu i-a pretuit si s-au inchis in sine. Si apoi am mai gasit alte cateva zeci de explicatii pentru asemenea comportamente.

Am cunoscut, nu cu multi ani in urma, un barbat care mi-a picat cu tronc intr-un mod total inexplicabil. Nu se incadra in niciunul din gusturile mele, insa ma atragea in asemenea mod in care niciun altul nu a reusit. Am impartit o scurta, dar frumoasa poveste (n-as sti sa spun daca de iubire) care a parut la momentul respectiv teribil de trista. Insa a devenit odata cu trecerea timpului cam tot atat de amuzanta. M-a jucat asa cum nimeni n-a mai reusit niciodata. Mi-a provocat frisoane de furie si fluturasi de pasiune. Si freamat de nerabdare. Si lupta impotriva unei pasiuni interioare infioratoare. Am plans si am ras, si apoi am plans iar si, intr-un final, m-am enervat intr-atat de tare incat am abandonat continua lupta de cucerire pe care o purtasem pana atunci.

Si apoi, in urma cu o saptamana, l-am reintalnit. Si-am stat de vorba in fata unei cesti de cafea. Si-am povestit pana in zori, si-am ras si mi-am deschis inima cu sinceritatea pe care numai un om care nu mai este indragostit o poate avea.

Drept replica, el a renuntat la armura de cuceritor si s-a purtat, pentru intaia oara in fata mea, natural. Si am descoperit un om de-o inteligenta sclipitoare, dar totusi atat de naiv in dragoste, amuzant, dar sec, haios, dar trist, lipsit de orice urma de pasiune, dar totusi pasional, total diferit de barbatul pe care eu mi-l imaginasem si pe care cat p-aci il iubisem. Iar la final am aflat, cu surprinderea unui om mic, ca da, exista barbati, printre care se numara si el, care vor doar sex. Si-am descoperit cu amuzament si cu surprindere ca in urma cu ceva timp il cam scosesem din pepeni fiindca imi cerusem dreptul la o relatie inainte de a imparti cearceafurile cu el.

Am ras atunci si rad si acum fiindca imi pare ca am aterizat fiecare din lumi separate pe un Pamant unde regulile sunt complet diferite de cele de pe planeta-mama. Si apoi, ma intreb fara speranta de a obtine un raspuns sincer, daca acesti oameni au facut vreodata dragoste. Si daca da, atunci cum pot pretinde ca se bucura de o simpla aventura sexuala, cand placerile sunt intr-atat de mici in al doilea caz comparativ cu primul? Cand stiu si ei, dar noi cu siguranta stim mai bine, ca o femeie indragostita e pregatita sa ofere totul si sa se lase prada unei pasiuni nimicitoare atunci cand crede ca barbatul ce-i sta alaturi ii este suflet pereche, in vreme ce una care cauta doar un orgasm printre asternuturi straine va oferi numai atat cat sa ii fie ei bine.

V-am reprodus aici in cateva cuvinte conversatia noastra. Dar nu stiu sa va spun daca l-am crezut pe cuvant ori ba. Pentru ca, indiferent de ceea ce mi se spune, cu mana pe inima sau constient mincinos, eu cred ca intr-un fel sau altul, toti cautam iubirea. Numai ca unii nu stiu inca.

Dar daca lucrurile stau asa cum spune el atunci cred ca incep sa inteleg, in fiecare zi tot mai mult, barbatii. Cel putin pe unii dintre ei – cuceritorii, misteriosii, aceia care ne provoaca pasiuni salbatice si nopti albe. Fiindca ar fi egal cu a minti sa spun ca nu exista si barbati frumosi in suflet si dragi in companie a caror sentimente se aseamana aproape in totalitate cu ale noastre. Dar din pacate nu acestia din urma sunt barbatii de care ne indragostim nebuneste si pe care ii cautam o viata. Noi ii iubim pe cei rebeli in suflet si speram vesnic ca vom fi cele alese sa transforme porcul in print si printul in sot, iar mai apoi sotul in tata. Si nu bagam de seama si refuzam sa invatam ca in jurul nostru exista deja printi, in a caror istorie personala nu s-au gasit femei ranite cu miile si nici aventuri amoroase cu sutele.

Dar va spuneam ca am inceput sa-i inteleg pe acei barbati zburdalnici, pentru care viata e un salt continuu dintr-o floare in alta. Si-s fiinte simple si imi pare ca numai noi, femeile, reusim sa le oferim atat de multe atribute care sa ii transforme in zeii de care noi ne indragostim. Ca in realitate ei sunt multumiti, intocmai ca-n bancuri, daca primesc masa, casa si sex. Iar daca e chiar asa usor, atunci cum Dumnezeu, sfarsim atat de nefericiti? Si atunci intru iarasi la indoieli si ma intreb daca nu cumva vreo femeie i-a ranit pe fiecare in parte in tinerete, ori alta i-a mintit frumos, iar ei au invatat sa minta mai departe, ori cine stie cate alte nebunii si suparari s-au insirat pe ecranul vietii unora dintre barbati incat au devenit, la un moment dat, fiinte atat de simple si atat de nefericite, a caror existenta nu le permite sa traiasca marile bucurii ale vietii.

As fi vrut sa imi inchei randurile aici. Dar nu pot. Pentru ca nimic in viata nu-i alb sau negru si, prin urmare, nu pot astazi sa-l critic fara a lua si apararea acestui barbat (si implicit categoriei din care face parte) care a devenit acum poate mai drag sufletului meu decat a fost vreodata. Fiindca am descoperit, de pe la a treia cafea incolo, un barbat minunat. Pe care nu il voi iubi pentru ca e barbat, ci pentru ca este o persoana speciala. Pentru ca m-a ascultat atent, pentru ca s-a deschis in fata mea, pentru ca a recunoscut, a iertat, s-a lasat iertat si mi-a dovedit ca poate fi cu mult mai mult decat este. Pentru ca la sfarsit, ori mai bine spus la inceput de zi, am realizat ca exista lucruri frumoase oriunde si in oricine. Iar pe cele splendide le descoperi in locuri sau in oameni in care te astepti cel mai putin sa le gasesti. Exista bun si frumos in noi toti. Iar datorita acestei lectii minunate, simt ca am crescut peste noapte cat altii intr-un million de ani. Si ii multumesc inca o data cerului pentru semnele si ingerii pe care mi i-a scos in cale. Si indraznesc sa sper ca eu i-am oferit, la schimb cu bucuria pe care el mi-a daruit-o, fie si doar o mica indoiala. Iar data viitoare cand va cunoaste o femeie minunata, va lua in calcul, poate, ca s-a indragostit.


Toate editorialele Kudika »