De ceva vreme am dobandit un obicei delicios: cand gasesc, prin carti, filme sau pur si simplu in conversatii cu altii, cuvinte sau propozitii care ma bucura sau imi par semne in viata, le scriu pe o hartie si le ascund prin diferite coltisoare ori buzunare. Mai apoi, cand le gasesc, imi provoaca bucurii nespuse.

Pe cele pe care le consider foarte importante pentru clipa prezenta le lipesc pe oglinda. E drept, oaspetii care pasesc in casa se uita putin crucis, dar sunt convinsa ca le citesc si ei, ceea ce nu poate fi decat bine. Fiindca gandesc ca e posibil ca acele cuvinte sa nu-mi fie fost mie sortite, ci lor. Si uneori numai sa fii intermediar in calea fericirii iti poate provoca mari satisfactii.

Ei bine, ca sa revin la subiectul de la care m-am abatut, voiam sa va povestesc ca in urma cu cateva zile, tocmai datorita acestui obicei despre care va povesteam mai devreme, am gasit in buzunarul unor pantaloni in care nu mai incapusem de multa vreme, urmatoarele cuvinte pe care mi le-a spus prietenul unui fost iubit. Le-a rostit intr-un moment de crunta disperare a sufletului meu care simtea pe atunci in mod absurd ca pierde iubirea pe care nu si-a imaginat ca o va avea vreodata. In vreme ce imi priveam iubitul, cu ochii inlacrimati, stiind ca zilele noastre de cuplu erau numarate, am simtit o voce calda soptindu-mi in ureche: ‘Inainte sa-i iubesti pe ceilalti atat de mult, ar trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine’.

Mi-am amintit cuvintele lui Dan in repetate randuri, de-a lungul anilor, dandu-i dreptate si amagindu-ma ca i-am respectat sfatul. Fiindca eu stiu ca m-am nascut cu darul de a iubi pe toata lumea. In doi timp si trei miscari gasesc lucruri frumoase in cei din jur si ma indragostesc – nu intr-un sens erotic de cele mai multe ori, ci doar prietenesc. Imi provoaca mare fericire sa-i vad pe ceilalti frumosi. Am insa o teribila dificultate in privinta propriei persoane. Mi-e cam antipatica femeia care ma priveste din oglinda si caut sa-i gasesc in fiecare zi tot mai multe defecte. Asadar, dupa ce mi-am revizuit cu ochi obiectiv evolutia din ultimii ani, pot sa afirm cu tristete ca amicul meu si-a cam racit gura degeaba cu sfaturile sale bine intentionate fiindca eu n-am reusit decat sa ma mint convingator ca i le-am urmat.

Pe de alta parte ma incred fanatic in semne si mister. Asadar, atunci cand am gasit biletelul cu pricina pe care singura il ascunsesem printr-un cotlon uitat, mi-am imaginat ca ar fi vremea sa ma indragostesc… de mine. Sa spun drept, mi-e cam urat si ma simt ca la o intalnire aranjata cu un barbat complet incompatibil dar unic pe un Pamant apocaliptic unde mi-a ramas doar mie responsabilitatea perpetuarii speciei. Imi pare insa ca n-am scapare si ca, de vreme ce ne vom trai toata viata impreuna, ar fi bine sa incep sa-l tolerez. In timp poate o sa-l simpatizez de-a dreptul.

Am inceput stangaci, dar perseverent, sa-i zambesc in oglinda. In mod surprinzator, mi-a zambit la loc. Asa am inceput sa ne imprietenim. Ne privim ceva mai des decat in mod normal chiar daca pana acum nu prea ne consultam, ba chiar as putea spune ca ne evitam reciproc. Se bucura grozav cand ma trezesc dimineata cu cateva clipe mai devreme pentru a-i acorda putina atentie, un strop de machiaj si pentru a asorta o tinuta ceva mai feminina. Se distreaza grozav cand ma priveste pe tocuri fiindca traia cu impresia ca m-am nascut cu pantofi sport in picioare.

Prietenii m-au suspectat ca sunt indragostita. Fiindca in nicio alta ocazie nu mi-am acordat vreodata atat de multa atentie. Iar eu am zambit la acest gand. Inseamna ca relatia mea cu mine incepe sa dea roade. Mai avem multi pasi de parcurs impreuna, dar traiesc cu senzatia ca acesta este inceputul unei frumoase prietenii de viata.

Sper ca mai ales acum, in luna noastra, cand soarele incepe sa ne zambeasca din ce in ce mai des si cand avem acele cateva clipe din an in care trebuie sa ne acordam toata atentia din lume fiindca e ziua noastra, sa incepem toate sa ne iubim mai mult, sa ne imprietenim cu noi insene si sa ne bucuram ca suntem femei.

La multi ani dragele mele! Fie ca primavara sa va aduca tot ce-i mai frumos si sa va indeplineasca cele mai arzatoare dorinte!


Toate editorialele Kudika »