“Trecuse o zi fara necazuri, aproape fericita.”

(“O zi din viata lui Ivan Denisovici”, Soljenitin Alexandr)

Furculite, cutite, linguri. Aceasta era ordinea in care stateau tacamurile in sertarul de bucatarie al fostului meu iubit. La inceput m-am mirat si m-am temut ca am intalnit vreun ciudat, mai ales ca eu intotdeauna aruncasem tacamurile, indiferent de soi, intr-un sertar fara separeuri anume facute. Mai apoi m-am linistit cu gandul ca exista in lume obsesii mai mari si mai grave.

E drept ca fixatii exista cu miile, iar cele pe care nu le avem, le dobandim treptat pe parcursul vietii… dar ce te faci cand acestea nu sunt compatibile cu stilul celuilalt de viata?

Am avut odata, demult, un iubit indragostit lulea de mine. Era un barbat cu cativa ani mai in varsta decat mine si reusise probabil sa-si puna bine la punct cateva tabieturi intocmai cum fac eu astazi. Astfel ca intr-o clipa imi spunea ca vrea sa isi petreaca toata viata alaturi de mine numai pentru ca mai apoi sa se intristeze brusc si sa-mi repete ceva ce eu pe atunci nu intelegeam: “sunt prea obisnuit sa fiu singur!”.

Imi dau seama ca zi de zi dobandesc tot mai multe tabieturi. Si in ciuda faptului ca de cele mai multe ori ma deranjeaza piuitul surd al peretilor, gasesc dificil sa traiesc alaturi de cineva tocmai din pricina acestor obiceiuri.

Imi place sa imi savurez cafeaua in liniste dimineata, intr-un loc anume in casa, croit pentru o singura persoana, si ma deranjeaza daca sunt nevoita sa schimb doua cuvinte cu cineva in acele clipe. Am o cana preferata care, se pare, ii da cafelei o aroma anume si care are, pesemne, lipici fiindca ori de cate ori am musafiri este prima folosita. Iar eu ma amarasc dimineata cand, mai mult adormita, incerc sa iau cana de unde nu-i.

Noaptea, inainte de culcare, imi place sa fac recapitulari si planuri si sa visez cu ochii deschisi in liniste deplina. Fara sa bazaie musca sau televizorul. Fara sa port conversatii si fara sa ascult muzica.

Desi inca imi mai respect jumatatea patului, din obisnuita pentru cel ce a fost, din dragoste pentru cel ce va fi, somnul imi este deranjat daca impart patul cu altcineva, chiar daca mi-e drag.

Am program de lucru in timpul saptamanii, de filme martea, de curatenie sambata si de relaxare duminica. Am ritualuri pentru aproape orice si un orar fix pentru oricare dintre aceste obiceiuri care nu lasa loc pentru prezenta altor persoane. Si ma intreb daca nu cumva m-am antrenat atat de mult sa-l astept pe cel sortit incat imi va fi acum imposibil sa-i gasesc loc in viata mea. De vreme ce fiecare clipa din zi imi este ocupata cu o activitate care a fost initial inventata pentru a-mi tine mintea departe de singuratate, ma intreb unde anume isi va face loc acela care o va alunga?

Furculite, cutite, linguri. Aceasta este ordinea pe care astazi o pastrez in sertarul cu tacamuri. Si sper ca, daca nu toate, atunci macar majoritatea tabieturilor pot deveni molipsitoare intr-un cuplu.




Toate editorialele Kudika »