Sunt lucruri care ma fac fericita pentru o perioada variabila de timp: o pereche de pantofi, o geanta deosebita, o poveste de iubire, o carte buna, o comedie romantica.

Mai apoi exista, sunt sigura, desi inca nu le-am gasit, lucruri care ma pot face fericita pentru totdeauna si a caror existenta nu poate fi conditionata de limita cardului de credit sau a barbatilor din univers.

Traiesc cu impresia ca sunt lucruri mici, pe care le intalnesc la tot pasul, dar nu le privesc din unghiul potrivit. Asa ca in fiecare dimineata deschid fereastra, caut soarele pe cer si imi fortez zambetul in fata lui. Desi, la drept vorbind, de cele mai multe ori nu prea imi arde.

Seara de seara privesc cerul si numar stele si avioane. Si-mi pun dorinte pentru fiecare luminita, naturala sau artificiala, incercand sa rad de propria-mi gluma inventata doar din placerea de a rade in fata sa.

Incerc sa chicotesc in fata ploii. Desi, va spun sincer, mi-e cam urat cand ploua fiindca-i totul ud si mohorat si nu-i loc de pierdut vremea pe strazi.

Cant tare, zgomotos si teribil de fals. Dar am auzit ca prinde bine.

Ma straduiesc gresit sa citesc printre randurile unor carti al caror inteles deja l-am deslusit, dar nu mi-e de ajuns.

Incerc sa inteleg lucrurile mici, iar mai apoi fac tot posibilul sa le uit semnificatia si sa le iubesc numai pentru ca sunt. Dar am fost norocoasa si nu-mi este cu putinta sa privesc lumea cu ochii aceluia caruia darul vederii i-a fost luat, iar mai apoi redat.

Sunt convinsa ca fiecare dintre bucuriile mici pe care mi le ofer zilnic, incepand cu ceasca de cafea din zori si sfarsind cu un zambet adresat cuiva anume, ar avea alt gust, mult mai savuros, daca fundalul fericirii nu mi-ar fi tulbure.

Stiu ca barbatul al carui chip nu-l cunosc, dar il voi recunoaste din multime, nu m-ar putea face fericita decat acum si aici. Ar fi doar o alta bucurie paliativa in absenta unei fericirii pe care nu stiu cum sa o castig singura. Si ma intreb, in fiecare zi, din ce unghi trebuie privit Soarele pentru a-mi oferi simpla bucurie de a fi? Pentru ca mai apoi, odata vazut, sa-mi pot permite sa savurez celelalte bucurii a caror intensitate n-o pot intui, de a caror frumusete nu ma pot indragosti, al caror gust nu-l pot simti ca si cand papilele mi-ar fi amortit in absenta unui stimul a carui identitate imi ramane necunoscuta.


Toate editorialele Kudika »