“Sa ne asumam riscul pentru esecuri, deceptii, dezamagiri, fara sa renuntam vreodata sa cautam Iubirea. Cine nu va renunta sa caute, va invinge”. (P. Coelho, Brida)



Am intalnit in acest weekend cea mai fericita femeie din lume: o persoana al carei chip se lumina vizibil atunci cand vorbea de sotul sau pe care il iubea de noua ani. “El e tot ce mi-as putea dori!” mi-a spus cu lacrimi in ochi in vreme ce imi arata poze cu alesul sau intocmai cum o mama arata tuturor poze cu bebelusul ei.

Am ramas fara glas. Renuntasem cu ceva timp in urma sa mai sper in iubirea nebuna care tine o viata si nu mai credeam ca poti ramane atat de indragostita, dupa noua ani, incat sa emani fericire prin toti porii. M-au trecut fiorii atunci si ii simt si acum, cand va scriu aceste randuri, fiindca m-am bucurat atat de mult de existenta acestui cuplu ca si cand eu insami mi-as fi gasit iubirea.

I-am cerut reteta fericirii si, in vreme ce ma pregateam sa-mi notez ingredientele, ea mi-a raspuns simplu: “Mi-am urmat instinctul si am riscat totul”. Iar eu am fost dezamagita. Fiindca imi doream o reteta complicata, dar exacta, pe care sa o pot aplica la randul meu.

De unde se cumpara instinctul si cum poti descoperi daca te duce pe drumul cel bun, n-am reusit sa aflu. Insa la sfarsit de zi, dupa ce am sorbit ore in sir din fericirea acestei femei indragostite, am concluzionat ca a-ti urma primul impuls este un risc ce merita asumat. Sunt sigura ca ma voi rataci pe cateva carari intortocheate, prin locuri pe unde imi voi fi interpretat gresit simturile, insa la fel de sigura sunt ca intr-un final ma va purta catre destinatie.

O prietena draga mi-a spus odata ca se saturase de dragoste, ca suferise suficient si nu mai era dispusa sa isi asume lacrimile unei noi dezamagiri. Eu stiu un singur lucru, dar il stiu bine: viata intr-o liniste platonica este o condamnare mai apriga decat viata in absenta sufletului pereche. Fiindca in al doilea caz ramane, in cele din urma, fie si numai speranta ca, poate, maine il vei intalni, in vreme ce in primul caz ziua urmatoare nu iti aduce nimic in plus fata de precedenta. Linistea nu are nimic comun cu fericirea.

Si apoi, recunosc, mie imi place sa risc totul. Deoarece sunt convinsa ca numai cei dispusi sa infrunte dezamagiri si esecuri, sa riste prabusirea numai pentru ca mai apoi sa se ridice si sa mearga mai departe, fara a renunta sa caute fericirea, sunt cei care vor fi rasplatiti cu dragoste. E drept, iubirea vine ambalata in cele mai neobisnuite forme si uneori, daca i se inchide usa in nas, stie sa intre in suflet si pe geam, numai ca rareori se incapataneaza sa treaca peste un prag mai inalt. De ce sa-i ingreunam sosirea cand am putea sa ii iesim in intampinare?




Toate editorialele Kudika »