Am nimerit in urma cu cateva zile in masina unui taximetrist venit parca din alta lume. Eu, cea care oricum caut permanent semnificatii, ritualuri si semne in orice, m-am simtit ca si cum as fi pasit pe un taram magic.

“Voi, tinerii, trebuie sa schimbati lumea. E responsabilitatea voastra”, mi-a spus. M-am enervat.

“Suna foarte bine ce spuneti in teorie. In practica insa, nu avem cum. De unde sa incepem? Ridicam gunoaiele de pe strazi? Reciclam? Meregem pe jos sau cu bicicleta?” i-am raspuns furioasa pe neputinta mea. Cum poti sa schimbi lumea? “Putin cate putin”, mi-a raspuns si mi-a urat noapte buna.

N-am dormit bine. Mi-am amintit ca odata, cand eram copil, n-aveam nici cea mai mica indoiala ca voi schimba lumea. Era de la sine inteles ca voi reusi. Iar acum, cand rad ca un om mare in fata unui idealist pornit sa transforme Pamantul in unul mai frumos, simt ca am pierdut, chiar si eu, ultimul strop de inocenta si naivitate dulce. Si imi pare rau.

Am inteles ca numai copiii pot visa sa schimbe lumea. Numai copiii sunt atat de nebuni incat sa poata reusi. Dar apoi, in seara urmatoare, am vazut un film care m-a facut sa plang ca un copil. Este vorba de “Pay it forward”/”Da mai departe”, povestea unui baietel care nu numai ca isi propune sa schimbe lumea in mai bine, dar si reuseste. Teoria lui este simpla: daca ajuti trei oameni, iar acestia, la randul lor, cate trei, si apoi fiecare din cei noua, cate trei, lantul de fapte bune poate merge la nesfarsit.

E o nebunie. Absurd, utopic, naiv. Numai un copil si-ar putea imagina ca va functiona. Dar mie deja imi miroase a Craciun. Si nu cred ca exista un moment mai potrivit in care sa ne imaginam impreuna ca putem umple Universul cu energii pozitive.

Calculul meu e simplu: Mai bine de 1 milion de femei citesc in fiecare luna Kudika. Cateva dintre voi, cele care au inceput deja sa simta mirosul de Craciun, va veti gandi ca merita incercat. Si azi sau maine sau cel mai tarziu saptamana viitoare, veti face trei fapte bune. Si le veti spune beneficiarilor sa va rasplateasca facand la randul lor trei fapte bune pentru altii.

Cele mai multe dintre voi va veti gandi ca nu sunteti suficient de bune. Sau ca veti da gres. Sau ca nu are nicio valoare daca o faci din egoism, sperand ca se va intoarce la tine. Nu-i nimic. Suntem oameni. Toti speram ca, facand bine, vom primi bine. Dar adevarul este ca o fapta buna ramane o fapta buna indiferent de motivul pentru care a fost savarsita. Trebuie doar sa incercati. Sa faceti trei fapte bune. Sa sperati ca lantul vostru se va ramifica. Macar intr-o directie.

Nu spun ca vom reusi. Avem o sansa tare mica. Dar ce-ar fi daca am reusi? Nu merita incercat? Cine vrea sa intre in lant?






Toate editorialele Kudika »