Timp de opt ani, din clasa a cincea si pana la sfarsitul liceului, am trecut zi de zi, in tramvaiul 21, pe Mosilor Vechi, pana la Sfantul Gheorghe. Priveam pe furis rusinata de ceea ce zaream si curioasa sa vad tot mai mult, la fetele mai mult dezbracate decat imbracate ce stateau insirate pe marginea soselei in dreptul unor case darapanate prin care, n-aveam indoiala, roiau sobolanii acompaniati de tot soiul de acarieni, gandaci si alte specii de ganganii patogene. Nimeni nu le privea, dar toata lumea se uita cu coada ochiului la tinerele imbatranite pe care le compatimeam si condamnam in egala masura.

Candva, pe cand eram eu inca in gimnaziu, iar acele fete nu depaseau cu mult anisorii mei, una din ele a ramas insarcinata. A stat, cred eu, pe marginea sinei de tramvai pana i-a venit sorocul, caci in apropierea verii, cand pantofiorii mei se afundau in asfaltul inmuiat, ea isi cara in continuare, cu greu, burtica catre geamurile coborate ale soferilor dornici de escapade.

Nu stiam pe atunci ce aveam sa fac in viata. Stiam insa, si-mi cufundam nasul mai mult in cartile pe care le caram in ghiozdan, ca nu vreau sa ajung asa. Stiam ca am drept mare sansa, posibilitatea de a invata, de a fi pedepsita pentru o nota proasta si rasplatita pentru a alta buna, de a fi supravegheata atent de parintii uneori prea stricti, alteori indulgenti. Mi-a trecut si mie, ca multor altora, prin mintea de adolescenta, gandul plecarii in lumea larga si am visat, poate nu o singura data, cum ar fi sa ma daruiesc tanarului pe care il iubeam atunci. Dar ori de cate ori asemenea idei nastrusnice imi strabateau mintea virgina, gandul ma purta catre acele fete care au avut nesansa de a spera mult prea devreme ca se pot descurca prin propriile puteri.

Nu stiu nici astazi daca pot, sau daca am dreptul, sa le condamn ori sa le compatimesc. Sunt sigura ca undeva in firul vietii lor a aparut un nod in care s-au impotmolit. Si stiu ca mitul “Pretty woman” ramane doar atat – o legenda. Si inteleg, la fel de bine cum am inteles atunci, ca in viata trebuie sa inveti si sa muncesti pentru a ajunge bine. Fiindca indiferent cat de bine, sau cat de prost ai stat in bratele parintilor, la un moment dat trebuie sa inveti sa zbori singura. Nu prea devreme insa!


Toate editorialele Kudika »