Stiti cum isi prinde un paianjen prada? Intinde panza si asteapta sa cada victima. Aceasta din urma nu intarzie sa apara fiind atrasa de splendoarea capcanei. Mai apoi, prinsa in panza, prada se zbate, insa nu reuseste decat sa se incurce mai mult in itele acesteia. Ramane fara aparare in fata paianjenului necrutator.

Am fost nu o singura data atrasa de constructia imbietoare a unui paianjen. Scuzati. Barbat am vrut sa spun. De fiecare data m-am lasat prinsa in mrejele sale, mi-am incurcat sentimentele pure in promisiuni murdare, iar mai apoi m-am zbatut disperata in asteptarea iubirii. Dragostea s-a lasat asteptata la nesfarsit, iar de fiecare data cand imi linisteam sufletul si reuseam sa ma distantez de visurile alaturi de el, paianjenul imi arunca un fir firav de speranta cu care ma tragea inapoi in panza lui. Iar flirtul si chinul durau la nesfarsit.

Barbatii sunt vanatori. Mi-am pierdut ani buni din viata incercand sa-mi dovedesc mie si celor din jur ca exista acel om minunat care nu-si simte masculinitatea subminata daca marturiseste din tot sufletul ca iubeste o femeie. In urma acestei cautari, nu pot decat sa afirm cu dezamagire si rusine: nu exista.

Barbatii simt nevoia sa flirteze, sa se joace, sa vaneze, sa tina in suspans, sa surprinda iar unii, adevarate “vaduve negre”, sa calce in picioare inimi si orgolii. Ma intriga nu atat faptul ca imi pierd picatura cu picatura speranta in existenta acelui barbat mult dorit, ci faptul ca aceasta specie bipeda de paianjeni savureaza fiecare secunda in care isi chinuie prada.

In acest timp noi, femeile, ori cel putin o buna parte din cele venite de pe Venus, consideram flirtul doar un stadiu pasager, acea etapa ce trebuie neaparat parcursa pentru a ajunge la partea cu adevarat frumoasa a relatiei: cea de liniste si siguranta. Ne trezim dezorientate in fata speciei venita de pe Marte pentru care vanatoarea este chiar ratiunea de a cauta o relatie. Odata instituita siguranta, se plictisesc rapid si pornesc intr-o alta aventura.

Urasc flirtul, detest nesiguranta, ador iubirea, visez la liniste. Iata de ce toata zbaterea mea in panza de paianjen devine intr-un final dureros de inutila.



Toate editorialele Kudika »