Am fost intrebata de catre un prieten, in urma cu cateva zile, daca cred in destin. Nu cred. Sunt sigura ca exista! Nu am nici cea mai mica indoiala ca deasupra noastra exista forte care ne impletesc existenta intr-un mod delicios. Iar daca viata nu este intotdeauna intr-atat de frumoasa pe cat o planifica Divinitatea, ei bine, aflati ca este numai vina noastra, caci unde aceasta face, noi ne incapatanam sa desfacem!

Mi-am dedicat viata unui singur scop: intalnirea jumatatii mele. Care exista. Si nu pentru ca asa sustinea Platon cu secole in urma, ci pentru ca trebuie sa existe, pentru ca viata nu si-ar avea rostul fara iubire. Incredintata de existenta barbatului sortit mie, l-am cautat zi si noapte, fara odihna, pana cand l-am aflat. Si l-am iubit. Iar dupa ceva timp, l-am si parasit, crezand ca i-am gresit identitatea, crezand ca nu este el alesul.

Acum, in miez de noapte, cand scriu aceste randuri sunt sigura ca el a fost. Am revenit la a crede orbeste ca mi-a fost sortit, ca am fost unul la inceputuri, iar acum suntem doua picaturi de apa ce se oglindesc una in cealalta. Si il iubesc mai mult ca nicicand. Pentru ca in aceasta noapte, mai mult ca niciodata, stiu ca si el ma iubeste. Mai mult decat mi-ar fi putut marturisi in mii de vorbe. Iar pentru aceasta iubire pe care el mi-o poarta, dar in egala masura si pentru dragostea care o voi pastra vesnic pentru el, n-am sa pot in veci sa-i multumesc suficient. Aceasta iubire ma face mai frumoasa, mai puternica, mai buna, da sens vietii si cautarii pe care abia acum o incep. Fiindca jumatatile nu raman intotdeauna impreuna. Poate ca uneori nici nu trebuie, uneori doi oameni sunt doar suficient de norocosi sa se intalneasca. Sa se iubeasca pret de o clipa. Sa dea sens vietii. Si sa mearga mai departe.

Cred in destin. Si ii sunt datoare. Mi-a scos in cale dragostea si sunt incredintata ca intr-o zi imi va deschide si drumul catre fericire. Si apoi, ma intreb, de ce n-as crede? Caci am cercetat. Si, desi ani prafuiti s-au asternut peste dovezile mele, ele sunt inca acolo. Iar eu stau drept proba incontestabila ca soarta e fantastica, iar realitatea este intr-atat de darnica incat ne rezerva surprize mai mari decat cele mai frumoase visuri pe care le putem croi. Cred in destin si in dragoste. Iar intr-o zi, sunt sigura, voi crede si in fericire.

Toate editorialele Kudika »