Setari Cookie-uri

Dragoste virtuala

Astazi, am sa-mi deschid si eu sufletul si va voi spune povestea mea� Am 21 de ani, sunt din Bucuresti, studenta la o facultate de prestigiu, am si un job part time la o companie mica�deci nu se poate spune ca imi pierd timpul sau ca ma plictisesc. Numai ca una dintre obsesiile mele este netul. De fapt, marturisesc ca sunt dependenta de internet.

Astazi, am sa-mi deschid si eu sufletul si va voi spune povestea mea… Am 21 de ani, sunt din Bucuresti, studenta la o facultate de prestigiu, am si un job part time la o companie mica…deci nu se poate spune ca imi pierd timpul sau ca ma plictisesc. Numai ca una dintre obsesiile mele este netul. De fapt, marturisesc ca sunt dependenta de internet.

Inca de acum cativa ani, cand au inceput sa se dezvolte si in capitala noastra firmulitele de cartier ce-ti ofereau net nelimitat, am inceput sa ma inscriu pe toate site-urile de retele sociale care mi-au iesit in cale: hi5, myspace, facebook si asa mai departe. Eram nerabdatoare sa cunosc cat mai multi oameni si n-a trecut mult timp pana cand am inceput sa stau ore intregi pe chat, palavragind despre o mie de lucruri cu toata lumea. N-am cautat niciodata sa-mi fac un iubit pe net, chiar din contra, majoritatea prietenilor pe care i-am avut nici nu erau pasionati de chat si hi5.

Acum cateva luni, m-am intors intr-o seara acasa, dupa o zi obositoare si, printre multe alte mesaje pe care le primisem pe unul dintre site-urile pe care eram inscrisa, am vazut unul care mi-a atras atentia, pentru ca avea un titlu pe care nu-l voi uita niciodata: SIMT CA TE CUNOSC DE LA INCEPUTURI… Nu-mi dau seama exact de ce, poate din cauza ca eram obosita sau poate pentru ca eram singura sau poate ca pur si simplu nu-mi mai spusese nimeni ceva de genul asta de mult, foarte mult timp, am simtit cum ma trec fiori. Am deschis repede profilul celui care mi-a trimis acel mesaj si am vazut un tip de 24 de ani, din Galati, stabilit in Barcelona, single… Nu avea poze cu el, ci doar cu peisaje abstracte si lucruri de acest gen. Totusi, n-am putut sa ma abtin si i-am raspuns: “Ce vrei sa spui cu asta? =))” Vroiam sa par un pic cinica si deloc vulnerabila.

Din acea seara, am deschis efectiv cutia Pandorei. Barbatul acela necunoscut ma coplesea cu mesaje, mail-uri, cuvinte minunate, pe care nu le auzisem de foarte mult timp sau chiar niciodata… Era mica mea oaza de placere, atunci cand ma intorceam de la facultate si job, epuizata, stresata, nesatisfacuta. El imi vazuse pozele deja si nu mai oprea sirul de complimente, dar nu din acelea simple si banale, ci lucruri marete, ce imi sunau profund si incredibil. I-am dat si numarul meu de telefon, iar din acel moment imi dadea sms-uri dimineata, la ora la care stia ca ma trezesc, la pranz, cand eram la facultate si seara, ca sa-mi spuna ca a intrat pe mess si ca ma asteapta…

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
28 Octombrie 2008
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.