Mamele fac minuni, nu Dumnezeu. Ce s-a intamplat cand si-a luat copilul mort in brate

Micutul Jamie s-a nascut cu 27 de saptamani mai devreme, iar sansele ca el sa supravietuiasca erau minime. In ciuda tuturor incercarilor de a il salva, medicii nu au putut face foarte multe; ei l-au declarat mort si le-au spus parintilor indurerati sa isi ia la revedere de la el.

Mama a fost prima care l-a luat in brate si l-a pus pe pieptul ei; cu lacrimi in ochi, ambii parinti au inceput sa se roage. Nu a durat foarte mult timp, iar micutul a inceput sa arate primele semne de viata. Se pare ca avea loc o minune: Jamie se trezea la viata.

"Ziua mamei este minunata. Ziua mamei este acel moment in care copiii imi ard painea prajita si vin in fuga in dormitorul meu, sarind pe pat… ador acele momente, ma topesc dupa ele.

Dupa trei ani in care am incercat sa raman insarcinata, eu si sotul meu am aflat ca vom avea gemeni. Am fost foarte incantati ca vom avea doi copii, eram in al noualea cer. La 26 de saptamani doctorii mi-au spus ca voi intra in travaliu mult mai devreme; a fost cel mai ingrozitor lucru pe care l-am auzit vreodata.

Cand i-am nascut, eram foarte nerabdatori sa aflam ce sex au… a fost o mare confuzie legata de ce sex aveau bebelusii in timpul sarcinii deoarece, fiind prematuri, totul era putin diferit; la inceput mi-au spus ca sunt doi baietei, apoi am aflat ca vom avea o fetita si un baietel.

Apoi ne-am dat seama ca toti din jurul nostru erau foarte agitati; doctorul s-a intors si m-a intrebat “Ati ales un nume pentru fiul vostru?” si noi am spus “Da, numele lui este Jamie.”. El ramasese la marginea patului si mi-a spus “Jamie nu a reusit. L-am pierdut.”

David s-a intins langa mine. Am luat repede copilul din mainile doctorului, l-am dezbracat si l-am pus pe pieptul meu. I-am spus lui David sa isi dea tricoul jos si sa vina in pat langa mine pentru ca voiam multa caldura trupeasca in jurul copilului… era rece si voiam sa fie cald si in viata.

L-am luat in brate si l-am tinut asa, piele pe piele… aproape de inima mea; i-am mutat capsorul astfel incat urechea lui sa poata auzi bataile inimii mele. Si am plans…

I-am spus ca are o surioara si ca numele ei este Emily si ca ea va fi bine, insa el va trebui sa aiba grija de ea. Si ca aveam planuri mari pentru el, pentru viata lui. I-am facut o gramada de promisiuni, pe care suntem fericiti sa le respectam. Si i-am vorbit despre toata familia.

In timp ce plangeam si vorbeam cu el a inceput sa se miste. Nu intelegeam ce se intampla. Asa ca am fugit dupa asistente si le-am spus

“Uite, se misca, respira!” Iar ele mi-au spus “Este pe moarte. Trebuie sa va luati ramas bun de la el.”

Nu l-am lasat din brate absolut deloc. L-am tinut aproape de mine tot timpul. Apoi a deschis ochii, i-a luat cu manuta lui mica degetul lui David; degetele lui micute doar ce acopereau varful unghiei lui David… dar el nu i-a dat drumul. Si si-a pus din nou capul pe pieptul meu si s-a uitat in ochii tatalui sau.

A fost cel mai frumos si mai incredibil lucru care s-a intamplat vreodata. Am realizat ca a supravietuit pentru ca l-am tinut in brate si pentru ca a avut parte caldura corpului nostru. Asta l-a adus inapoi si i-a oferit timpul de care avea nevoie pentru a supravietui.

Nu ne-am oprit din a ii tine langa noi nici cand i-am adus pentru ca stiam cat de important este contactul piele pe piele. Asta i-a salvat viata copilului meu. Uneori, cand ii imbratisez, cred ca ii strang in brate mult prea puternic pentru ca stiu cat de aproape am fost sa nu pot avea copii. Gemenii au facut cinci ani in martie, iar al treilea copilas, Charlie, va face patru anisori in aprilie."

foto prima pagina: captura Youtube

---