Saptamana trecuta am plecat la o conferinta de o saptamana. Da, recunosc, am facut aceasta calatorie mai mult de dragul de a fi pentru putin timp singura, fara nimeni care sa aiba nevoie de ajutorul meu.

Dorna, Salvati Copiii si Simona Halep te invita sa donezi timp pentru viata copiilor nascuti prematur

Chiar daca am planificat aceasta “vacanta” pentru mai bine de jumatate de an, cand a venit timpul sa plec mi-am dat seama ca nu am pregatit nimic: nu aveam tinutele potrivite, nu mi-am facut traseul necesar in noul oras, nu am avut carti de vizita. Dar m-am descurcat pe ultima suta de metri.

In zilele inainte de plecarea mea, prietenii si cunostintele imi puneau aceleasi intrebari:

“Ai emotii pentru ca iti lasi copiii acasa cu sotul tau?”


“Sotul tau este speriat ca ramane singur?”


“Le-ai facut de mancare pentru perioada in care vei fi plecata?”


“Ai lasat un program detaliat pentru ca sotul tau sa se descurce?”

Sa vedem… raspunsurile mele sunt NU, NU, NU si NU.

“Ceeee? Nu esti ingrijorata ca sotul tau va uita sa ia copiii de gradinita/ va uita sa ii ajute la teme/ le va da numai prostii de mancare?”

Sa vedem… raspunsurile mele sunt NU, NU si NU.

Iata cum sta treaba: Am stiut din prima ca toti vor fi bine. Daca as fi fost ingrijorata pentru ceva acesta era ca lor le-ar fi un pic prea bine fara mine.

Miercuri, in ziua plecarii, mi-am luat ramas bun fara a ma gandi ca trebuia sa ii fac un plan cu ce trebuie sa faca. Am avut incredere in sotul meu ca va sti sa se descurce si in copiii mei ca vor sti sa spuna de ce au nevoie si, mai presus de toate, am avut incredere in telefonul meu – care va suna de fiecare data cand va fi o problema.

Dar se pare ca increderea intr-un tata era limitata; prietenii mei ma sunau, imi trimiteau mesaje si imi scriau pe Facebook… voiau sa se asigure ca am copiii in siguranta. Serios, oameni buni?!

SOTUL MEU ESTE TATA, NU UN IDIOT!

El este tatal copiilor mei. El a stiut sa le dea vitaminele in fiecare zi, sa ii ajute sa se spele pe dinti seara si sa ii bage la culcare. A reusit sa tina pana si dulciurile departe de ei.

Si da, a supravietuit cu ei. Mai mult, s-a descurcat mai bine decat ma descurc eu cand am grija de ei.
Esti foarte norocoasa ca sotul tau este dispus sa iti tina locul cat timp esti plecata!” – mi-a spus o prietena.

Nu inteleg asta. Nu este el tatal copiilor mei? Nu este el partenerul meu in viata? Nu imi tine locul, ci doar isi face datoria de sot si tata.

A spalat rufele? Ce om bun ai gasit!

Da, a spalat si rufele, a dat cu aspiratorul si a facut si supa. Si nu pentru ca se simtea indatorat, ci pentru ca familia lui avea nevoie de asta. Nu poti tine casa murdara, cand ai un copil care merge de-a busilea peste tot; nu le poti cumpara supa la plic cand stii ca dupa ce o mananca se vaita o noapte intreaga ca ii doare burta.

Da, este un om bun. Dar nu pentru ca a spalat cateva rufe si a dat cu mopul… este un om bun pentru ca are grija de familia lui – fie ca sunt acasa, fie ca sunt plecata.

Sincera sa fiu, toata grija prietenilor mei m-a deranjat la culme. Sotul meu a calatorit in peste jumatate din jurul lumii pentru cateva saptamani si eu nu am primit nici macar un telefon de incurajare. Nimeni nu m-a intrebat daca ma descurc.

Poate ca pregatirea pachetelului pentru gradinita sau spalarea vaselor nu fac parte din activitatile lui zilnice, dar asta nu inseamna ca nu se poate ocupa de ele.

Dragi tatici, va iubesc pe toti… dar asta nu inseamna ca ma dati pe spate cand va purtati ca niste parinti. Sunteti capabili. Sunteti inteligenti. Sunteti buni la a fi tati. Si va descurcati de minune in rolul de sot.

Granini sarbatoreste 50 de ani cu sute de povesti de iubire

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: